“Coae de jurnal in p**a mea ce zi am avut astazi mancatias frate traitiar mata de nu a fost cea mai shukara zi din luna asta in p**a mancatias mam trezit dimineata in p**a mea traimiar p**a sami traiasca mam ridicat din pat ca tot omul in cacat mam scarpinat in cur si cu ocazia asta miam scos si izmenele adanc infipte in creierul caremi sustine viata in p**a mea mam dus la baie in coaele mele miam golit instalatia de pisat miam scuturato de 2 ori ca gasca mea mia zis ca daca o scuturi de mai multe ori e laba si miam clatit gura cu apa ca e cool sa ai carii si li se duce luciul dintilor mei de argint dacai frec cu pasta de dinti  traitar coaele tale de argint aurit miam luat treningul meu Adidas pe mine in p**a mea peste izmele mele coioase miam tras bluza mea cu sclipici vai de coaele dujmanilor mei ce sexos is sa straluceasca in rasaritul linistit si plin de beatitudine al soarelui in aceasta dimineata rupta din rai aicisea parul atent dat cu gel si firul de pe obraz crescut din semnul de mama sunt atractia zilei in p**a mea de jmenar nu te mint in p**a mea sa moara mama si familia mea daca te mint frate ies din casa coae si vad atatea bunaciuni pe strada alerg cu masina fin sa trec printre fete lin sa le vrajesc cu aerul meu fin si cu pielea mea fina de bebelus in pulea mea ce dor dusmanii de invidie cand ma intrezaresc pe strazile de alei ale orasului coae ce blonda am vazut astazi focoasa in p**a mea frate deci nu mi-am putut lua ochii de la bidoanele ei frate mori incet cand te gandesti ca poti sa stai pe unul si sa te invelesti cu celalalt ceas mai verificao frate pe aia sti tu unde frate ceas mai incerca eu sa fortez intrarea in vizuina frate ce tare is is jmecher de cartier sa moara mama de nu frate de ce naiba ma bat astia la cap cu scoala lor in p**a mea stau ore intregi si ma uit la niste toape de profesoare cand as pute fi in strada in p**a mea sa mananc samanta in p**a mea sa agat fete bune cu aerul meu fin de cartier mostenit de la tata ca si el a vrajito pe mama cu atractia lui masculina si au facut un copil deosebit de frumos si destept si shukar si frumos am mai zis asta pe mine sunt cel mai tare din cartier frate orice fatami ajungen pat orice fata din cartier e verificata de mine orice fata nu scapa pana nu pun eu ce am mai scump pe ea in p**a mea ce frumos is si uite asa am scapat de cacatul ala de scoala in p**a mea ce naspa o fost nu am putut socializa cu gasca mea de prieteni adevarati caremi sunt bine si la bairam si la bataie am fost sami iau prietena de la servici asambleaza telefoane la ceva firma mare de telefoane nochia ii zice parca sa vezi coae ce fin ruleaza masina mea dacia mea scumpa pe drumul fin asfaltat proaspat ruleaza fin maneaua suna lin sunt un cocalar fin ce tares frate nu se pune nimeni cu mine mor dusmanii de ciuda ce tares unde p**a am ramas ca miam pierdut ideea frate atata is de destept si atatea am pe cap ca imi pierd ideile dar le prind eu pe parcus prietena mea ma iubeste si o iubesc si eu pe ea dao dracu de proasta ca de urata nui frumoasa da e desteapta proasta dracului am mers cu ea la un suc am ascultat niste muzica fina in p**a mea si am duso la mine sa fac ce a facut adam cu eva toata viata sa nu zica dusmanii ca nam cultura generala in p**a mea eu stiu cinemi sunt stramosii in cacat ce destept sunt destept si sunt fin sunt destept si am talent sunt destept sin pantaloni am o scula de ciment ce arfe am in mine ce poezii scriu nimeni nu se ridica la rangul meu in p**a mea ce tare is frate atat a fost astazi ce bine iam dato la floarea asa o cheama pe prietena mea floarea ce nume frumos are o iubesc pe floarea mea proasta o iubesc ca e desteapta si mor dusmanii de ciuda ca ei numai proaste is iau pe langa casa asa decat sa iti iei o vaca proasta mai bine iti iei o vaca desteapta si frumoasa si floarea mea e si cunoscuta am auzit ca isi publica jurnalul pe ceva blog ce p**a mea mai e si blogul ala p**a mea stie dar e jmekera sa moara dusmanii de ciuda ce bucata miam tras pe langa casa noapte buna draga jurnal atat pentru astazi sa moara mama frate de misti la noapte te omor cu sabia frate eu sunt seful tu esti sluga hai sictir mancamiai p**a”

Ghilimelele au fost puse de mine. Cocalarul de serviciu nu cunoaste semnele de punctuatie, asa ca fara sperante sau vise cum ar fi emanciparea cocalarimii. Sa fim realisti, ce naiba?

Si pentru cei care vor spune ca acesta este un post vulgar, avem asa, asa si asa

“Sunt trista. M-am trezit cu ochii inlacrimati, machiajul imi era scurs pe fata. Ma machiez si cand dorm, nu stiu de ce, dar ma machiez. M-am trezit deprimata. Voi incepe iar o noua zi din aceasta viata infecta. Simt miros de sange. Simt mirosul fierului din sange. Cred ca astazi va fi o zi trista. Ma voi rani din cauza acestei vieti triste. Ba nu, mi-a venit menstruatia.

Ce bine ca mi-a venit. Nu mai trebuie sa-mi tai venele sa scriu cu sange pe pereti, sa fac poze si sa le pun pe hi5. E destul sa iau de jos si voi avea materie prima. Un zambet mi-a curprins fata. Sufar din cauza menstruatiei. Ma doar toate, sunt fericita.

M-am ridicat din pat, m-am indreptat spre baie. Vana e plina de sange. I-a venit si la mama. Ce familie trista am. De ce toate fetele suferim? Am fost sortiti din partea lui Dumnezeu sa suferim toata viata. Baietii de ce nu au nimic? Ce viata trista.

Am luat cutia de gel in mana, mi-ar aranjat frizura tip Curca. Ador sa fiu tunsa periuta si sa-mi intre bretonul in ochi. Ma simt ca o persoana care are o personalitate, ma simt ca un adevarat adult. Dar viata e trista. Ce rost are sa mai traiesc daca nu ma iubeste nimeni? Ma simt atat de singura. As vrea sa-mi gasesc un suflet pereche, cineva care sa ma tina in brate, cineva care sa ma sarute pe gat, cineva care sa ma muste de sfarcuri. Sfarcuri… sanii inca nu mi-ai crescut. Viata si-a batut joc de mine. Sunt o deformata, nu am sani, baietii nu au dupa ce sa se uite. Sunt urata si trec printr-o viata urata. Care este rolul meu in aceasta lume plina de ura? De ce toata lumea ma uraste? Nu ma pot intelege cu nimeni. Mama zbiara la mine, tata ma molesteaza (da, imi place, recunosc, puneti-ma la zid), cainele se urineaza pe cd-urile mele cu muzica. Viata de rahat, o urasc. Vreau sa mor. Dar nu-mi pot taia venele pentru ca mi-a venit menstruatia si nu vreau sa pierd prea mult sange, ca daca mor, ma bate mama.

Astazi voi purta o bluza noua. Are un cap mare de schelet pe ea. Mi-am luat si o curea. Am dat 1 milion pe ea. E tare de tot, are capete de schelete pe ea. In dimineata asta e frig. Imi voi lua si sapca mea cu capul de schelet pe ea, se asorteaza cu pantalonii in carouri. Sunt frumoasa, ma iubesc. Nu stiu de ce nu ma iubesc si altii. Chiar asa urata sunt? As vrea sa mor, as vrea sa plec din lumea asta. Sunt atat de trista. Ah, nu pot muri… menstruatia… hemoragia… mama.

Am ajuns la scoala. De ce se uita toata lumea urat la mine? De ce nu li se pare parul meu roz normal? Nu se potriveste cu machiajul negru din jurul ochilor? Nu se potriveste cu chilotii galbeni scosi intentionati din pantaloni? Ii urasc pe toti. Vreau sa fiu o persoana normala, dar nu sunt acceptata de aceasta societate urata. Toata lumea ma uraste. Vreau sa mor, vreau sa plec in alta lume, intr-o lume mai buna. A dracu hemoragie si mama.

Am fost ascultata la romana. Am primit un 4 pentru ca nu am stiut lectia. De ce sa-l invat pe Eminescu cand pot sa ascult Jimmy Eat The World si sa contemplez la nemurirea sufletului? Ma uraste si profesorul, ma uraste si Eminescu. Toata lumea ma uraste. Sunt atat de trista, sunt singura pe aceasta lume. Restul de 6,739,999,999 sunt niste fantome. Nimanui nu-i pasa de mine. Sunt atat de trista…

Sangele curge. Am uitat sa-mi pun tampon, dar am rezolvat cu niste vata. E atat de cald. Parca mor, mi-ar place sa mor, sa simt cu sangele iese din mine, sa simt cum sunt golita de orice particica de sange. Sa vad sange in jurul meu, sa fac baie in sange. Vai, ce-as mai lucra intr-o macelarie.

Astazi mi-a zambit un baiat. Mi-ar place sa fie prietenul meu. I-as spune sa-si lase breton, sa se imbrace in negru, sa asculte muzica mea, sa se machieze, sa-si faca unghiile, sa slabeasca. Ar fi pe placul meu, ar fi perfect pentru mine. Am vorbit cu el, i-am spus ca-mi place de el, i-am spus ce as face cu el, dar mi-a spus ca sunt o proasta si ca vreau sa-l schimb. Vai, scuza-ma, dar nu pentru mine isi face parul negru, nu pentru mine se machiaza. Se machiaza sa fie frumos. Ce prosti sunt baietii. Nimeni nu ma iubeste, ce lume de cacat. Sunt atat de trista… imi vine sa plang. Ba nu, plang deja. Nu-mi mai dau seama cand plang sau cand nu plang, deja e ceva cotidian.

Sangele tot curge. Siroaie de sange acopera patul. Voi face niste poze si le voi arata prietenelor mele. Le voi spune ca am facut ceva cu un baiat, sa fie geloase. Voi rade de ele si voi fi mandra de mine. Dar nimeni nu ma vrea, voi muri virgina. Voi muri singura, nimeni nu ma va iubi. De ce e viata atat de trista?

Ma simt singura. Doar ursuletul cu care dorm ma iubeste. Il tin in brate, il strang la piept si-i soptesc la ureche ca-l iubesc. Se uita la mine cu ochii lui negri si-mi zambeste. Nu spune nimic. Nici el nu ma iubeste. Nu exista comunicare intre noi, nu ma vrea. Sunt prea urata pentru el, e nu e pe placul meu. Niciodata nu voi fi iubita. Voi ramane singura. Vreau sa mor, la naiba cu mama si hemoragia mea.

Ma culc singura si trista. Nu e nimeni cine sa ma stranga in brate. Sangele se scurge din orificiu. Vreau sa se scurga tot, vreau sa mor si nimeni sa nu-mi planga la cap. De fapt nimeni nu-mi va plange pentru ca sunt singura, nimeni nu ma iubeste, nimeni nu ma vrea.

Sunt moarta inauntru. Sunt ca un mar putrezit, sunt ca un rahat mucegait, sunt ca o urina alterata sunt ca o batrana violata de 10 culturisti. Sunt o persoana pierduta, sunt o ramasita in aceasta viata urata, sunt ultima persoana de pe Pamant. Nimeni nu ma iubeste.

Voi muri, dupa ce voi scapa de menstruatie. Si de mama, dar iar va veni menstruatia si tata se va recasatori… Ce viata urata am, ce viata trista. Sunt singura. La naiba cu mine. Ma urasc.

Adio, draga jurnal.”

“Draga jurnal,

Astazi m-am simtit bine. M-am trezit de dimineata cu vocea lui Nicoale Nicolae, cu yodlerele lui fredonate prin mustata. M-am simtit bucuroasa si am simtit ca am un motiv sa traiesc. M-am ridicat din pat, mi-am introdus picioarele (nu pot spune ca mi le-am bagat, ca eu nu sunt taranca proasta) in papuceii mei cu puf, marca Dolce&Gabbana, facuti cadou de craciun de catre iubi meu si m-am indreptat spre toaleta. Mi-am facut nevoile, gandindu-ma ce voi face in restul zilei. Stergandu-ma frumos cu niste hartie de firma Pehartec in zona genitala, mi-am tras chilotii de firma peste fundu-mi acoperit de pielea fina ca a unui bebelus.

Mi-am cautat bidineaua pentru a incepe sa ma machiez: verdele de pe ochi, in combinatie cu rosul de pe buze, cu albastru de pe gene si cu cerceii galbeni sunt moda zilei. Se asorteaza perfect si vor atrage privirea baietilor de calitate. Fusta galbena, de o palma, mi-a venit bine peste picioarele-mi suple, bluza verde tipator mi-a acoperit pieptul bogat, decolteul punandu-mi in evidenta crucea de argint pe care o port tot timpul (da, sunt credincioasa). M-am incaltat cu cizmele mele roz cu puf, mi-am aruncat telefonul Motorola Dolce&Gabbana in geanta (trebuie sa-l schimb, ca e vechi, da-l dracu), mi-am pus lantisorul rosu cu bile la gat (unele persoane spun ca seamana cu niste bile vaginale, dar dai dracu de dusmani gelosi), si am iesit din garsoniera. V-am spus ca port haine de firme? Sunt de firma. In fiecare marti si vineri ma duc cu fetele sa ne uitam prin tarabe. Mor fetele de ciuda ca eu imi cumpar haine multe si ele n-au bani, deci prin urmare, n-au valoarea mea.

Vecina mea s-a imbracat in costum. Ce handicapata. Nu e in pas cu moda. Daca vrei sa fii sexi, trebuie sa combini minim 5 culori. Trebuie sa te vada baietasii, cand trec cu masina pe langa tine, sa dea macar un claxon sau, daca esti norocoasa, sa strige dupa tine “Hei gagica, cat e scorul?”. De ce s-ar imbraca in costum cand nu i se vad cracii, nu i se vad bidoanele? Vai ce proasta. Nu o pot intelege. Oare de ce nu poate sa fie normala? Cred ca moare de ciuda proasta, ca n-are valoarea mea.

M-am intalnit pe drum cu iubi meu. Astazi si-a schimbat camasa. Incepea sa miroase a transpiratie si sa devina galbuie. Mi se pare cool ca un baiat sa combine pantofii de piele cu niste pantaloni tip sport. Iubi meu e un adevarat creator de moda. Stie sa combine imbracamintea luxoasa cu cea sport. M-am indragostit de lantisorul lui de aur. L-a primit de la tatal sau. Din cate stiu, tatal se ocupa cu ajutatul oamenilor: da bani imprumut la oameni nevoiasi. Ce om cumsecade. Nu ma deranjeaza  ca sunt inchisi la culoare, asa le pot zice la dusmancele mele ca am fost la mare cu iubi in fiecare weekend. Sa ai un iubi de alta culoare starneste in dusmnace invidie, asa ca ele mor de  ciuda ca n-au valoarea mea.

Iubi meu nu se spala pe dinti. Ador sa-l sarut si sa simt izul de ceapa si unsoarea de la slanina pe buze. Ma inflacareaza si-mi da fluturasi in stomac. Ador sa ma prinda cu mainile lui pline de rugina (iubi meu mi-a spus ca lucra de noapte in industria metalurgica) de fundul meu suplu, lucrat la sala. Il lucru la sala, ca sa moara dusmanii de ciuda, ca nu au un fund ca al meu, deci prin urmare nu au valoarea mea.

La scoala nu a fost nimic misto. Am ras cu prietenele mele de o proasta care a venit la scoala-n blugi. Cat de tampita trebuie sa fi sa vi in mijlocul iernii in blugi? Nu se mai uita baietii dupa tine, ramai singura si mori virgina dracului. Ce parinti iresponsabili isi pot lasa copiii in blugi la scoala? A dracu batrani, mama fumeaza cu mine la masa. E cool, ah? Sa moara dusmanii mei de ciuda ca n-au o mama ca a mea, deci n-au valoarea mea.

In timpul orei mi-am pus picior peste picior, sa vad cum reactioneaza colegii mei. Ce sa zic? Niste maturi toti. S-au uitat la mine si le-am citit pe buze “curva”. Ce prosti. Eu sunt la moda, nu sunt o curva. Curvele sunt cercetatoarele alea, bioloagele alea care studiaza sarpele cu un ochi. Si de unde stiu ei ca ma imbrac ca o curva? Inseamna ca au fost la curve, deci prin urmare, sa moara dusmanii mei de ciuda ca n-au valoarea mea.

Dupa scoala am fost cu iubi in oras. Am fost la magazin sa cumparam niste casete cu muzica. Imi place sa ma plimb cu masina lui. Are un BMW ultimul model. Cand mergem in oras ascultam muzica la maxim. Imi place sa-i ascult pe clasicii Salam, Copilul Minune, Florin Guta. Ma intreb daca vor fi studiat in scoli pe viitor acesti artisti cu care se mandreste tara? Aceste simboluri nemuritoare care sunt alaturi de noi si la greu si la bine, acesti promotori ai Romaniei, aceste persoane care ne vor ajuta toata viata cu hrana sufleteasca. Atunci ar fi cool, dar stam astia incearca sa ne bage in cap pe Mozart, Amadeus si Wolfgang, niste necunoscuti si niste figuranti. Niste figuranti toti, toti mor de ciuda ca eu ascult si sustin tara din punct de vedere muzical si dusmnancele sa moara de ciuda ca n-au valoarea mea.

In seara asta a venit iubi la mine. Parintii mei au plecat de-acasa la ceva prieteni. Am ramas singura cu iubi, am pus niste muzica si am inceput sa ne sarutam. Imi place cum miroase iubi meu. Are un miros intepator si daca-l gust, e si amar. Nu stiu ce parfum are, dar mi se pare ca e ceva natural. Iubi meu se respecta, isi cumpara numai parfumuri de firma. Ultimul parfum al lui iubi meu ii lasa pielea umeda. I s-a facut pielea umeda si astazi ca a trebuit sa alerge de jos, ca e frig afara si altfel ii inghetau coaiele de frig. Am stat cu iubi meu, am pus niste muzica romantica de-a lui Nicolae Guta si ne-am destrabalat. Am facut si poze, sa le pun pe hi5, sa moara toate proastele de ciuda ca ele nu au iubi ca al meu. Deci eu am iubi futacios, deci sunt cool, deci sa moara dusmanele de ciuda ca nu au valoarea mea.

Apropo de iubi meu, mai demult am vazut un film de-ala, in care un negru facea ceva cu o negresa. Si iubi meu e negru, deci iubi meu are stiti voi ce mare, asa ca dusmnancele sa moara de ciuda ca nu au nimic iubi lor in pantaloni. Deci n-au valoarea mea.

Atat pentru astazi, draga jurnal. Iubi mi-a promis ca va scrie el urmatoarea insemnare in dragul meu jurnal. Ma pun in pat sa ma uit la OTV, ca iar discuta astia despre ceva spanzurata si e cool sa vezi cum atarna in copac. Noapte  buna, draga jurnal, si sper sa nu mori de ciuda ca am o viata cool si n-ai valoarea mea.”

Cand am auzit prima data despre incalzirea globala, mi s-a facut pielea de gaina. Imi imaginam ca se va topi toata gheata de la poli, toata apa se va revarsa peste continente, se spunea ca marile vor creste cu cativa metri, iar eu ma intrebam la ce altitudine este Dejul, ca sa fiu sigur ca nu o sa ma inec.

Atat de rau am tinut cu incalzirea globala, incat anul trecut am trimis la un concurs un filmulet de vreo 4 minute legat de aceasta tema si am primit si un premiu pentru el. De multa vreme mi-a stat in plan sa caut niste poze ale Polului Nord vazut de sus. Intr-un final m-a lovit norocul si am gasit o arhiva cu poze din 1997 pana in 2008.

Este 3:00, iar temperatura de afara este de -14 grade. Mi se pare ca este iarna in toata regula; zapada multa lipseste, dar temperatura se mentine rece (“e cancer”, pe limbaj popular.) Nu imi pot da seama unde au disparut gradele in plus (“Temperatura globului creste in fiecare an cu cateva grade!”). Trebuia sa fie mai cald in perioada asta, daca ar fi sa ascultam parerea specialistilor, nu? Sa nu mai spun de zapada de 1 metru pe care am prins-o pe 22 noiembrie la altitudine de sub 1300 de metri mi se pare un semn al incalzirii globale.

In urmatorul filmulet este prezentata evolutia ghetarilor din anul 1997-2008. Interesant este faptul ca in unii ani, gheata s-a refacut in zonele de unde a disparut. In acest caz ma intreb daca Pamantul nu se poate regenera sub poluarea actuala, la fel cum s-a regenerat si in cazul unor dezastre naturale (nu, Pamantul nu are 6.000 de ani).

Incalzirea globala incepe sa se transforme intr-un circ politic. Cine are de castigat din acest circ? Tarile mari care demareaza tratate si le si semneaza. Tarile care-si permit sa pastreze si o agricultura pentru consum si alta pentru biodiesel, tarile care-si pot manipula cetatenii atat de mult, incat toti si-ar cumpara “becuri ecologice” pline de mercur, tarile care stiu ca rezerva de petrol e pe duca (oare in mainile cui sunt rafinariile din Irak? va dau un indiciu: totul a inceput sub pretextul atentatelor din 11 septembrie) si vor sa se orienteze spre alte resurse pentru producerea combustibilului. Cel mai mare producator de biocombustibil este Europa, producand 4,9 milioane din 6, iar restul este produs de America. Cazurile in care discutiile despre incalzirea globala au murit in timpul sedintelor Parlamentului din America nu au fost putine. Politicienii americani stiu ceva ce noi nu stim si nu vor sa ne zica.

Teoria mea este alta si o voi prezenta printr-un exemplu: sa spunem ca exista un profesor de geografie foarte respectat, care pregateste elevii minutios iar acestia se intorc cu diplome de la concursuri nationale si internationale. Intr-o zi, acest profesor respectabil are o mica problema cu maseaua, o durere ingrozitoare, o durere care-i sfarsea sufletul, iar printr-un litru de tuica a reusit s-o calmeze. Venit la clasa, se apuca sa le explice elevilor ca linia alba din jurul hartii (conturul) sunt defapt ghetari, ce altceva poate fi reprezentat prin alb decat zapada? Si le explica elevilor o jumatate de ora pana ajung bietii copii sa-l creada. Mai spre seara, revenindu-si din mahmureala, si-a dat seama de tampeniile pe care le-a scornit si, in loc sa-si asume vorbele, a mai vorbit si cu alti profesori sa-l acopere. Si uite asa, putem transpune exemplul nostru in cazul cercetatorilor care fac descoperiri nemaipomenite. In toata povestea asta cu incalzirea globala, doar un singur nume am retinut din 2 vehiculate, fiind cel al lui Al Gore. Celalalt nume era al unui cercetator care a spus ca toata incalzirea globala e o aiureala.

Pornim televizorul si auzim “cercetatorii au descoperit…”, “un grup de cercetatori…”, “niste cercetatori dedicati…”, dar niciodata nu auzim nume, niciodata nu se spun numele cercetatorilor care fac studiile, doar niste introduceri tampite care nu pot fi luate ca surse credibile. Am impresia ca toate stirile astea sunt fabricate in studio-uri sau exista vreo pagina de care n-am aflat si unde se scriu tampeniile astea.

Spre final, doua poze cu evolutia ghetarilor din 1997 in 2002, din 2002 in 2008, respectiv din 1997 in 2008, prin culoarea galbena fiind reprezentata gheata topita de-a lungul anilor. Incepe sa mi se faca rau de la prostia si povestile cu care suntem inconjurati sau mi se face rau din cauza persoanelor care le cred.

1997 – 2002

2002 – 2008

1997 – 2008

Pentru cei care nu stiu, azi a fost Ziua Romaniei. La multi ani noua!

Lucrez de 3 zile la noua pagina a orasului si cand sa ma mandresc ca scriu www.dej.ro si apare pagina mea…. TEAPA. Serverul de la Papiu este cazut. Sa nu mori de ciuda?

Totusi, pagina poate fi accesata la adresa http://dej.suciudan.net (pana rezolv problema cu domeniul).

Doua capturi de ecran cu temele paginii (cea de zi si cea de noapte):

Post scurt. Sunt nervos si nu am chef de scris.

Am vrut sa-mi iau un pic de vacanta si sa plec cu Ancu la munte. Locatia aleasa a fost Valea Blaznei, Muntii Rodnei, jud. Bistrita Nasaud. Pornim dimineata la 8 fara un sfert cu trenul, totul frumos. Inainte de Ilva Mica incepe sa apara zapada, totul frumos. Ajungem in Ilva Mica (trenul pana acolo ajungea), prindem ocazie pana in Rodna Veche, totul frumos. Prindem ocazie pana-n Sant, totul frumos. Pe la 10 jumate pornim la drum, aveam cam 5 km de urcat pe serpentine. Traseul din sat pana la 1300 de metri poate fi parcurs vara intr-o ora jumate. Am urcat 4 ore prin zapada, a disparut partea cu “totul frumos”. Am ajuns la 3 fara un sfert la 1300 de metri, impreuna cu alti “nefericiti” a caror masini au ramas blocate in zapada. N-am mai avut chef nici de mancare, de nimic. Rupti de oboseala, ne-am trantit in pat. Pe langa oboseala si stresul acumulat in cele 4 ore in care m-am spetit sa urc, ziua mi-a fost f***ta din cauza unei persoane cu niste conceptii tampite (persoana respectiva nu e Ancu).

In noaptea de sambata spre duminica nu am putut dormi deloc. Sufla vantul in constructia de langa cabana scotand un sunet care ma exaspera. Cred ca am dormit o jumatate de ora. Ma ridic din pat dimineata, ies afara, zapada imi era pana la brau. Toata zapada de pe munte a ajuns in jurul cabanei. Am dat ordin de mobilizare si plecare rapida. Am iesit cu Ancu pe la 10 din cabana. Zapada imi ajungea pana la… pana intre picioare, Ancu intra in zapada pana la brau. Ne-am chinuit asa pana am coborat toata partia prin zapada de 1 metru. De-acolo a fost floare la ureche. Mi-au inghetat mainile 2 ore cat am coborat. Am ajuns in Bistrita, cu ajutorul a doua persoane cunoscute in timpul urcarii si la cabana carora le multumesc, apoi cu trenul am ajuns in Dej.

N-am reusit sa ne dam nici cu sania, nici cu schiurile, nici cu sacul, nici sa urcam inspre Varful Rosu. Am ramas in urma cu o aventura (invatatura de minte… sa nu mai urc iarna pe munte) si cu poze. Mi-a ajuns zapada pe anul asta.

 

Astm bronsic infectios. Aceasta este boala scrisa pe fisa de internare in spital.

Este urat sa stai in spital. Doar ideea de spital le face unora pielea ca de gaina. Ajungi in spital cand nu mai stii ce analize sa iti faci sa depistezi boala de care suferi, ajungi in spital daca nu ai incredere in medicul de familie, ajungi in spital daca ai facut o imunitate la medicamentele administrate pe cale bucala. Ma regasesc in cele 3 cazuri de mai sus: de la prea mult antibiotic prescris de catre medicul de familie am ajuns sa nu mai reactionez la el.

Miercuri am fost in control, miercuri m-am internat. Doar batrani, doar pensionari. Cum m-am simtit intre ei? Greu de spus in momentele de fata. E ciudat sa stii ca esti major, te internezi in spital, esti elev pe bancile liceului, iar altii se interneaza datorita varstei, datorita locului de munca unde au lucrat toata viata si unde si-au distrus sanatatea.

De ce am fost internat in spital? Greu de spus. As putea sa folosesc cuvintele astea la orice lucru legat de spital. Trebuia sa mai stau pana maine, dar nu am mai rezistat psihic. E groaznic sa fi inchis intre 6 pereti, sa nu ai acces la un radio, la un televizor, sa vezi atatia oameni bolnavi langa tine. Sa-i vezi imbatraniti si sa te gandesti ca la 18 ani stai in aceasi cladire cu niste oameni care poate nu mai au de trait atatia ani cati am eu la bord. E demoralizator. E demoralizator sa stai la rand, sa astepti randul la injectie, sa vezi cum oameni indoiti de spate ies din cabinet si se indreapta inspre salon. Te simti ca si cum nu ai fi intr-un corp potrivit. Te intrebi involuntar “ce caut aici?”.

Lasand la o parte povestea lunga si plictisitoare, trec peste starea mea de spirit si ajung la conditiile oferite de spital.

Mancarea e aceasi. Aceasi fasole, aceasi varza, aceiasi taietei pe care i-a prins si sora mea. In prima zi la pranz primesc fasole cu carnat. Seara primesc macaroane cu branza. A doua zi la pranz primesc varza calita. Seara primesc macaroane cu varza. Cum se simte stomacul meu dupa asemenea mancare? Groaznic. Cu totii stim cat de mult baloneaza varza si fasolea. E groaznic sa simti ca stomacul te apasa, ca tot timpul vrei sa mergi la toaleta. Si asta nu din cauza ca nu imi plac mancarurile insirate mai sus; sunt bune, dar in cantitati mai mici. Daca nu primeam niste mancare gatita de la Ancu, ma trezeam cu o sarcina imaginara.

Saloanele reconditionate. In graba, bineinteles, doar suntem in Romania. Patul pe care trebuia sa dorm semana cu un lac. Capul imi era deasupra corpului, labele piciorului la fel. Noroc cu un domn care nu avea chef sa stea toata ziua internat pentru niste analize si m-a lasat sa dorm in patul sau. Curate si sarace. Asa pot fi descrise in doua cuvinte.

Baile compenseaza prin curatenie si conditiile decente. Curatenie daca nu cumva un domn de la tara cu niste mici tulburari psihice nu isi face nevoile pe unde apuca si nu provoaca o inundatie. Conditii decente daca nu cumva domnul respectiv unge peretii cu rahat.  Apa calda tot timpul, baile sunt curatate de 2 ori pe zi. Acelasi lucru si in cazul camerelor.

Asistentele brutale, cat usa de mari, care aveau impresia ca atunci cand dau injectie croseteaza, au plecat. Presupun ca le-au transferat la posta. Acolo-si pot descarca nervii in liniste pe diversi clienti uituci sau grabiti. Nu am avut probleme cu injectiile pana nu am dat de o asistenta mai tinerica. Tinerica dupa aspect si fara prea multa experienta dupa durerile provocate de injectiile aplicate. In mana dreapta  a vazut doua vene. O zi nu mi-am mai putut folosi mana. In cea stanga nu a dat de vena. A bagat acul pana s-a saturat. Tragea din “vena”, nu iesea decat aer. La un moment dat cand a scos acul aproape tot a iesit si sange.

Securitatea in spital lipseste cu desavarsire. Intr-o saptamana o singura data a fost inchisa usa de la spital, in rest se poate intra si iesi ca intr-o toaleta publica (diferenta e la pret, intrarea fiind gratuita). Presupun ca o persoana din interiorul spitalului m-a auzit vorbind la telefon despre bomba care s-ar putea pune in spital fara sa intrebe nimeni.

Si ultima pe lista, dar nu cea din urma, este doamna (daca o pot numi asa) care a reusit sa-l bage pe Dumnezeu si “coaiele” in aceasi propozitie. Dupa afirmatia “Cand vi la mine sa aduci dvd-playerul cu slujbele ca vor sa le auda doua surori de aici”, reiese ca doamna este pocaita. Presupun ca orice pocaita are dreptul sa isi intrebe sotul cu voce tare daca ii este dor de ea si daca i-a umblat cineva la coaie (ale sotului, nu ale doamnei)… Este ceva normal si cotidian. Cine altcineva sa umble la bijuterii decat sotia? Trebuia doamna sa fie sigura ca sotul ii este fidel. Alta intamplare cat se poate de dezgustatoare a fost cand am fost la toaleta dupa doamna. A fost mai rapida decat mine asa ca a trebuit sa astept sa-mi fac nevoile fiziologice. Mi-a fost groaza sa fac poza (ar fi spus unii ca sunt disperat sau pervers), dar parul lasat de dansa pe capac este mai mare decat parul pe care-l am pe picioare. Presupun ca la tara nu se depune pe capacul de lemn, dar la oras se lipeste de capacul de plastic.

Cam asta a fost aventura mea in spital. Sper sa nu mai dau pe la spital numai cand voi muri si nu va avea familia unde sa ma depoziteze, decat la morga. E groaznic sa stai in spital. Groaznic.