N-am patit nimic, nu sunt mort, doar ca n-am timp sa ma mai ocup de blog. Sunt ocupat pana peste cap cu ITfest, un fel de concurs “Cel mai bun benzinar”, dar la nivel national.

Sa trecem la oile noastre.

Se ia un autobuz de la Transurb, se iau 2 controlori tineri si se iau 2 copii: unul cu bilet si unul fara bilet. Nu spun ca autobuzul mergea spre ruta Somcut ca e neinteresant.

La un moment dat controlorii incep sa-si faca treaba, sa verifice biletele. Controlorul dinspre sofer ajunge la baiatul cu bilet, situat pe partea stanga a usii din mijloc. Ii rupe biletul si trece mai departe la copilul fara bilet, situat pe partea dreapta a usii din mijloc, deci distanta dintre cei doi copii era de 1 metru. Baiatul nu avea bani la el, era coleg de clasa cu celalalt baiat care avea bilet si ar fi trebuit sa mearga 40 de minute pe jos ca sa ajunga de la statia de la Parcul Mare pana acasa.

Incepe controlorul sa-si arate forta in fata unui baiat de 14 ani. Ii cere carnetul de elev, il intreaba unde merge, daca are bani la el, de ce nu si-a luat bilet, unde coboara, terminand cu “ne dam jos impreuna in statie”. Intre timp vine controlorul din spate la baiatul care si-a facut biletul. Ii spune ceva de genul “Bai prostule, de ce ti-ai facut biletul? Ti-am zis ca atunci cand ma vezi pe mine sa nu-ti faci biletul”.

Dupa ce autobuzul a oprit la a doua statie, controlorii s-au dat jos cu baiatul fara bilet. L-au tinut in povesti. N-am mai stat gura casca, pentru ca i-as fi bagat pe controlori in origini (p*zda masii, mai pe romaneste).

Concluziile? Dintr-un autobuz cu 50 de persoane, un controlor s-a putut lega numai de un copil de 14 ani, plus ca in fata lui, alt controlor i-a spui altuia “ba prostule, de ce ti-ai facut biletul?”. Cata nesimtire poate sa incapa intr-un om? Daca isi tinea gura era totul ok, dar sa mai ai nesimtirea sa-i spui “de ce ti-ai facut biletul?” unuia de langa tine si apoi sa te legi de celalalt?

Si ultima maxima marca Transurb:

Trecem la prietenii mei, amenintatorii. Trecem la firma de salubritate.

Pentru inceput, ascultati discurul reprezentatului firmei (e si actionar, presupun):

Pe mine m-a uns la suflet. Mi-au dat lacrimile cand am auzit cat de profund a fost discursul… Cu cat patos a fost rostit, cata daruire sufleteasca pentru un astfel de discurs, ce cuvinte importante “echipa de profesionisti”, “iubesc Dejul ca pe propria mea familie”. Imi sterg lacrimile si merg mai departe.

Echipa de profesionisti? Hmmm, nu ma leg de faptul ca Oloi nu intra la categoria de profesionisti si nici nu mai bat mai mult din gura, niste poze cu o scurta descriere cred ca sunt mai mult decat destule.

Aruncarea gunoaielor selectiv

“Euro-container” de Dej

Citez: “Dupa ridicarea gunoiului, in jurul containerului se face curatenie”. Sigur?

Euro 6, functionare silentioasa, nu polueaza

“Iubesc Dejul ca pe propria familie”

Maturatul stradal

In Gherla se poate ridica gunoiul selectiv si se pot imprejmui locurile unde sunt amplasate containerele. In Dej, NU.

Care este substratul informarii prezentate in Consiliul Local? Pai nesimtirea unei firme de salubritate care, dupa o vreme in care a prestat serviciile cum le-a prestat si la un pret exagerat, mai are curajul sa mai spuna ca “in 3 luni se va pune pe picioare”. Pai doi ani au avut o durere groaznica la basca dupa care in 3 luni o sa dreaga si o sa faca vrute si nevrute. Asa a fost si precedentul imparat: inainte sa plece a pus flori in tot Dejul si a asfaltat trotuare pe care nu le-a bagat in seama timp de 8 ani.

Ma asteptam sa aminteasca un “Suciu Dan”, in randul persoanelor care si-au bagat nasul, dar tin sa amintesc ca in urma unei sesizari facute de directorul firmei de salubritate unei terte persoane (nu mie), contractul intre familia mea si firma de salubritate exista. O sa scot azi o punga in drum, plina cu hartii sa vad in cate saptamani o sa dispara.

Cand am auzit prima data despre incalzirea globala, mi s-a facut pielea de gaina. Imi imaginam ca se va topi toata gheata de la poli, toata apa se va revarsa peste continente, se spunea ca marile vor creste cu cativa metri, iar eu ma intrebam la ce altitudine este Dejul, ca sa fiu sigur ca nu o sa ma inec.

Atat de rau am tinut cu incalzirea globala, incat anul trecut am trimis la un concurs un filmulet de vreo 4 minute legat de aceasta tema si am primit si un premiu pentru el. De multa vreme mi-a stat in plan sa caut niste poze ale Polului Nord vazut de sus. Intr-un final m-a lovit norocul si am gasit o arhiva cu poze din 1997 pana in 2008.

Este 3:00, iar temperatura de afara este de -14 grade. Mi se pare ca este iarna in toata regula; zapada multa lipseste, dar temperatura se mentine rece (“e cancer”, pe limbaj popular.) Nu imi pot da seama unde au disparut gradele in plus (“Temperatura globului creste in fiecare an cu cateva grade!”). Trebuia sa fie mai cald in perioada asta, daca ar fi sa ascultam parerea specialistilor, nu? Sa nu mai spun de zapada de 1 metru pe care am prins-o pe 22 noiembrie la altitudine de sub 1300 de metri mi se pare un semn al incalzirii globale.

In urmatorul filmulet este prezentata evolutia ghetarilor din anul 1997-2008. Interesant este faptul ca in unii ani, gheata s-a refacut in zonele de unde a disparut. In acest caz ma intreb daca Pamantul nu se poate regenera sub poluarea actuala, la fel cum s-a regenerat si in cazul unor dezastre naturale (nu, Pamantul nu are 6.000 de ani).

Incalzirea globala incepe sa se transforme intr-un circ politic. Cine are de castigat din acest circ? Tarile mari care demareaza tratate si le si semneaza. Tarile care-si permit sa pastreze si o agricultura pentru consum si alta pentru biodiesel, tarile care-si pot manipula cetatenii atat de mult, incat toti si-ar cumpara “becuri ecologice” pline de mercur, tarile care stiu ca rezerva de petrol e pe duca (oare in mainile cui sunt rafinariile din Irak? va dau un indiciu: totul a inceput sub pretextul atentatelor din 11 septembrie) si vor sa se orienteze spre alte resurse pentru producerea combustibilului. Cel mai mare producator de biocombustibil este Europa, producand 4,9 milioane din 6, iar restul este produs de America. Cazurile in care discutiile despre incalzirea globala au murit in timpul sedintelor Parlamentului din America nu au fost putine. Politicienii americani stiu ceva ce noi nu stim si nu vor sa ne zica.

Teoria mea este alta si o voi prezenta printr-un exemplu: sa spunem ca exista un profesor de geografie foarte respectat, care pregateste elevii minutios iar acestia se intorc cu diplome de la concursuri nationale si internationale. Intr-o zi, acest profesor respectabil are o mica problema cu maseaua, o durere ingrozitoare, o durere care-i sfarsea sufletul, iar printr-un litru de tuica a reusit s-o calmeze. Venit la clasa, se apuca sa le explice elevilor ca linia alba din jurul hartii (conturul) sunt defapt ghetari, ce altceva poate fi reprezentat prin alb decat zapada? Si le explica elevilor o jumatate de ora pana ajung bietii copii sa-l creada. Mai spre seara, revenindu-si din mahmureala, si-a dat seama de tampeniile pe care le-a scornit si, in loc sa-si asume vorbele, a mai vorbit si cu alti profesori sa-l acopere. Si uite asa, putem transpune exemplul nostru in cazul cercetatorilor care fac descoperiri nemaipomenite. In toata povestea asta cu incalzirea globala, doar un singur nume am retinut din 2 vehiculate, fiind cel al lui Al Gore. Celalalt nume era al unui cercetator care a spus ca toata incalzirea globala e o aiureala.

Pornim televizorul si auzim “cercetatorii au descoperit…”, “un grup de cercetatori…”, “niste cercetatori dedicati…”, dar niciodata nu auzim nume, niciodata nu se spun numele cercetatorilor care fac studiile, doar niste introduceri tampite care nu pot fi luate ca surse credibile. Am impresia ca toate stirile astea sunt fabricate in studio-uri sau exista vreo pagina de care n-am aflat si unde se scriu tampeniile astea.

Spre final, doua poze cu evolutia ghetarilor din 1997 in 2002, din 2002 in 2008, respectiv din 1997 in 2008, prin culoarea galbena fiind reprezentata gheata topita de-a lungul anilor. Incepe sa mi se faca rau de la prostia si povestile cu care suntem inconjurati sau mi se face rau din cauza persoanelor care le cred.

1997 – 2002

2002 – 2008

1997 – 2008

Se pare ca pe anumiti oameni ii deranjeaza ce scriu pe blog si in loc sa discute direct cu mine, sa publice un comentariu, sa imi trimita un e-mail sau sa citeasca anumite articole printre randuri, pun totul la suflet si se folosesc de terte persoane pentru a-si prezenta nemultumirile fata de mine si fata de ce scriu.

Ultima data cand a intrat tata in camera sa ma intrebe “de sanatate” a fost atunci cand a primit amenintari din partea fostului primar pentru ca am postat niste reclamatii pe domnuleprimar.ro. Cu amenintarile a ramas, pentru ca eu nu am bagat de seama. Sunt satul de amenintarile de tip vechi (sa nu zic ceausist) cand toata lumea nu se impotrivea regimului de teama securitatii. Nu vreau sa ma impotrivesc nimanui, incerc sa informez cetateanul despre desfasurarea diferitelor activitati in oras sau sa critic anumite decizii luate de actuala administratie (pana in prezent nici o persoana din primarie nu s-a plans de ce scriu). Sa trecem la ale noastre.

Acum, pentru a doua oara, intra in camera sa ma intrebe de blog pentru ca anumite persoane sau o anumita persoana care a stat la organizarea Festivalului Samvs i-a reprosat ca am criticat… pregatiti-va… am criticat Festivalul “SAMVS”, in loc sa critic “Zilele Dejului”. De cand sunt mic, stiu ca se organizau 2 festivaluri: “Festivalul Berii” si “Zilele Dejului si Festivalul “SAVMS”". Sa ma fac inteles: pentru mine Zilele Municipiului Dej si Festivalul Culturii Somesene “Samvs” este unul si acelasi lucru. Nu imi pot imagina care este supararea persoanelor in cauza. Am criticat festivalul in sine si nu organizatorii. Mi se pare mie sau sunt singurul din oras care a publicat ceva despre festival? Oare nu cumva sunt singurul din oras care a tinut evidenta pe Internet, exprimandu-mi opiniile personale, argumentandu-le cu poze sau cu filmari? Oare supararea a venit in momentul in care am criticat atmosfera de micarie si de o parada a modei presarata cu iz pubertin cu influente emo, intrebandu-ma retoric daca nu cumva in Casa de Cultura nu exista actori care ar putea sa poarte niste costume populare si sa circule prin multime pentru a crea o alta atmosfera?

De dragul persoanelor in cauza voi modifica titlurile posturilor cu “Serbarile Dejului”. Nu stiu de ce trebuie sa imi pierd vremea scriind astfel de tampenii, cand cineva mi-ar fi putut da un e-mail imi care sa imi explice confuzia. Data viitoare voi suferi de miserupism.

Ah, am uitat. Sunt major, am 18 ani, raspund de ceea ce fac si ceea ce zic. Daca aveti un repros eu raspund pentru el, subsemnatul SUCIU DAN, nu stimabilul SUCIU SIMION. Cand veti putea accesa suciusimion.net, va rog sa il criticati.