Dupa terminarea festivitatii de premiere si achizitionarea unei ciuguleli pentru tren, am fugit direct la gara. Trenul, 15 minute intarziere (asta nu e nimic). Iasi – Timisoara Nord imi este cel mai antipatic tren. Nu puteam lasa geamul deschis pentru ca ploua in compartiment, daca nu trageam perdelele, ploua in compartiment. Am ajuns la Cluj, l-am luat pe Mihai si am pornit inspre minunata excursie. Zone frumoase (Suncuius, Valea Crisului), dar cand am ajuns in campie, ne-a prins plictiseala. Ne-am apucat sa facem poze.
Am observat ca lumea este mai emancipata in acele zone decat aici. Daca din Dej se urca toti taranii incaltati si cu noroi pana in gat, in zona Oradei, oamenii se descalta inainte sa urce pe tren. Presupun ca isi aduc si slapii de acasa. Frumoasa deprindere.
Dupa ce ne-am saturat sa pozam campia si tot felul de tampenii, am trecut la noi. Poze sexy, poze xxx (aici imi fac un pic de SEO); nu m-am putut abtine sa nu imi scot capul pe geam, sa-mi fluture pletele in vant, ca rochia unei printese decorata cu cristale Swarovski.Intre timp ne-am maturizat, ne-am oprit din a ne poza, din a poza Sageti Albastre, carora le dadeam prioritate de mers (adica intarziere la destinatie pentru noi), ne-am apucat sa pozam apusul. E frumos apusul in campie, mai frumos decat il vad zi de zi din Dej. Pentru frumusetea apusului exista o explicatie in fizica, pe care nu o stiu, dar ma voi interesa cu prima ocazie.
Am ajuns intr-un final la Timisoara, cu o intarziere de o ora. Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa mergem sa vedem locul unde se va desfasura toata distractia si mai ales scena. Cam greu am gasit drumul spre Anpora Place, dar ne-am descurcat. A fost dragoste la prima vedere. Stiam ca ne va astepta o ciocaneala buna a doua zi. Ne-am indreptat spre casa unde am ciugulit ce-am putut si am incercat sa adormim in zgomot de manele, care se auzeau pe fundal, datorita unor petrecareti.
A doua zi, dupa o trezire prematura, ne-am facut rapid planurile: micul dejun, ping-pong apoi o vizita prin oras. Ne-am pregatit sa mergem un pic prin oras, sa vizitam stadionul echipei Poli Timisoara (care era inchis, de parca era puscarie) si apoi centrul.
Mari gospodari timisorenii, cu un ciocan repara tot, orice ar fii si la orice inaltime s-ar afla defectiunea.

Timisoara este un oras frumos. Al naibii de frumos. In topul meu, se situeaza pe locul 2, dupa Sighisoara si inainte de Sibiu. Plin de spatii verzi, locuri de relaxare si alte inventii, precum expozitii stradale. Pana ne-am fatait cateva strazi, am numarat 2 parcuri mari. Cand vom avea macar jumatate din ce am vazut acolo, in Dej? VECI. Amin.




Dupa 3 ore de plimbat ursul prin Timisoara am revenit acasa sa luam pranzul si cina si sa pornim spre Hard Force. Am ajuns al 4-lea din toti cei (maxim) 250 de participanti. Festivalul a inceput cu muzica plictisitoare (trance, minimal, electro) si a tinut-o asa pana la 0ra 1. Yoji Biomehanika ne-a mai trezit un pic cu niste hardtrance, dar in mare a fost plictisitor. Efectele speciale au fost superbe, incepand cu luminile, focul si laserele, care combinate cu picaturile de apa… priceless
Toate pozele adunate de la niste oameni deosebiti le-am aranjat pe seturi si sunt pe photobucket. Un link aici
Mi-am intalnit cativa dintre artistii preferati si m-am pozat cu ei. Tricoul cu autografurile sta bine in dulap, la adapost