Cum orasul este mic si exista atatea asociatii cate degete la o mana, vin cu niste detalii informative privind pasii care trebuie urmati pentru depunerea unei cereri pentru acordarea disponibilitatii denumirii unei asociatii.

Pasul 1. Trebuie platita taxa de 5 lei la Finainte (strada Mihai Eminescu). Taxa se plateste la primul ghiseu pe stanga. Trebuie s-o informati pe doamna respectiva ca acolo se plateste, pentru ca ea n-are  cunostinta de asa ceva. Ii aratati si contul unde trebuie depusi banii si va rezovla in 3 minute.

Pasul 2. O intrebati frumos unde trebuie depuse actele (formularul il descarcati de aici si il printati in 3 exemplare) pentru rezervarea numelui. O sa va raspunda “la posta”, dar nu trebuie puse acolo. E o intrebare capcana, va mai amuzati de pregatirea continua de care au parte functionarii publici.

Pasul 3. Urmatoarea oprire este la Judecatorie. Intrati in Judecatorie, incercati toate usile (care sunt, bineinteles, inchise) dupa care mergeti la portar (daca-l gasiti) si-l intrebati daca ii cineva prin judecatorie: TEAPA, e greva.

Si mai zicea cineva ca nu avem un sistem de cacat?

Mi-e groaza sa ma gandesc cata bataie de cap o sa fie cu statul asociatiei, dar o sa revin cu detalii. Eventual, restul birocratiei o mut in Cluj.

Am abandonat Dej.Ro. L-am abandonat dintr-un singur motiv: in ciuda rugamintilor adresate conducerii municipiului, nici o persoana nu a fost interesata sa-l promoveze. Inainte de  serbarile orasului am adresat cuiva o rugaminte, ca, in momentul in care se amintesc “Partenerii Media” sa aduca aminte si de Dej.Ro, dar vad ca nu a interesat pe nimeni.

In plus, serverul pe care este gazduita pagina este un dezastru. Cand s-au pus la punct bazele aceastuia am spus clar si concis “persoana pe care ati desemnat-o sa-l administreze nu se va ocupa nici macar un minut de el”.  Eu am primit un sut in fund sub pretextul “nu avem nevoie de tine, avem noi pe altcineva care sa se ocupe”. Au fost zile in care vroiam sa adaug articole, dar nu mergea, asa ca am lasat-o balta. In plus, degeaba sun sa vad ce probleme sunt cu serverul, pentru ca toate telefoanele sunt inchise.

Impreuna cu Ionut am mai pregatit articole, am umblat ca nebunii sa facem poze, astept doar un pic de interes din partea conducerii orasului pentru pagina. Daca nu intereseaza pe nimeni la nivel local, de ce m-ar interesa pe mine, la urma urmei? In cele 7 luni in care am lucrat la pagina, nimeni din primarie nu a pomenit nimic de ea.

In fine, nu am nici o pretentie din partea nimanui. E criza economica si mai marii locali sunt interesati cum sa atraga bani in oras, cum sa puna bazele unor noi proiecte europene care sa mareasca nivelul de trai al cetatenilor din Dej si sa puna orasul cat mai sus pe lista oraselor cu atractii turistice.

N-am patit nimic, nu sunt mort, doar ca n-am timp sa ma mai ocup de blog. Sunt ocupat pana peste cap cu ITfest, un fel de concurs “Cel mai bun benzinar”, dar la nivel national.

Sa trecem la oile noastre.

Se ia un autobuz de la Transurb, se iau 2 controlori tineri si se iau 2 copii: unul cu bilet si unul fara bilet. Nu spun ca autobuzul mergea spre ruta Somcut ca e neinteresant.

La un moment dat controlorii incep sa-si faca treaba, sa verifice biletele. Controlorul dinspre sofer ajunge la baiatul cu bilet, situat pe partea stanga a usii din mijloc. Ii rupe biletul si trece mai departe la copilul fara bilet, situat pe partea dreapta a usii din mijloc, deci distanta dintre cei doi copii era de 1 metru. Baiatul nu avea bani la el, era coleg de clasa cu celalalt baiat care avea bilet si ar fi trebuit sa mearga 40 de minute pe jos ca sa ajunga de la statia de la Parcul Mare pana acasa.

Incepe controlorul sa-si arate forta in fata unui baiat de 14 ani. Ii cere carnetul de elev, il intreaba unde merge, daca are bani la el, de ce nu si-a luat bilet, unde coboara, terminand cu “ne dam jos impreuna in statie”. Intre timp vine controlorul din spate la baiatul care si-a facut biletul. Ii spune ceva de genul “Bai prostule, de ce ti-ai facut biletul? Ti-am zis ca atunci cand ma vezi pe mine sa nu-ti faci biletul”.

Dupa ce autobuzul a oprit la a doua statie, controlorii s-au dat jos cu baiatul fara bilet. L-au tinut in povesti. N-am mai stat gura casca, pentru ca i-as fi bagat pe controlori in origini (p*zda masii, mai pe romaneste).

Concluziile? Dintr-un autobuz cu 50 de persoane, un controlor s-a putut lega numai de un copil de 14 ani, plus ca in fata lui, alt controlor i-a spui altuia “ba prostule, de ce ti-ai facut biletul?”. Cata nesimtire poate sa incapa intr-un om? Daca isi tinea gura era totul ok, dar sa mai ai nesimtirea sa-i spui “de ce ti-ai facut biletul?” unuia de langa tine si apoi sa te legi de celalalt?

Si ultima maxima marca Transurb:

Trecem la prietenii mei, amenintatorii. Trecem la firma de salubritate.

Pentru inceput, ascultati discurul reprezentatului firmei (e si actionar, presupun):

Pe mine m-a uns la suflet. Mi-au dat lacrimile cand am auzit cat de profund a fost discursul… Cu cat patos a fost rostit, cata daruire sufleteasca pentru un astfel de discurs, ce cuvinte importante “echipa de profesionisti”, “iubesc Dejul ca pe propria mea familie”. Imi sterg lacrimile si merg mai departe.

Echipa de profesionisti? Hmmm, nu ma leg de faptul ca Oloi nu intra la categoria de profesionisti si nici nu mai bat mai mult din gura, niste poze cu o scurta descriere cred ca sunt mai mult decat destule.

Aruncarea gunoaielor selectiv

“Euro-container” de Dej

Citez: “Dupa ridicarea gunoiului, in jurul containerului se face curatenie”. Sigur?

Euro 6, functionare silentioasa, nu polueaza

“Iubesc Dejul ca pe propria familie”

Maturatul stradal

In Gherla se poate ridica gunoiul selectiv si se pot imprejmui locurile unde sunt amplasate containerele. In Dej, NU.

Care este substratul informarii prezentate in Consiliul Local? Pai nesimtirea unei firme de salubritate care, dupa o vreme in care a prestat serviciile cum le-a prestat si la un pret exagerat, mai are curajul sa mai spuna ca “in 3 luni se va pune pe picioare”. Pai doi ani au avut o durere groaznica la basca dupa care in 3 luni o sa dreaga si o sa faca vrute si nevrute. Asa a fost si precedentul imparat: inainte sa plece a pus flori in tot Dejul si a asfaltat trotuare pe care nu le-a bagat in seama timp de 8 ani.

Ma asteptam sa aminteasca un “Suciu Dan”, in randul persoanelor care si-au bagat nasul, dar tin sa amintesc ca in urma unei sesizari facute de directorul firmei de salubritate unei terte persoane (nu mie), contractul intre familia mea si firma de salubritate exista. O sa scot azi o punga in drum, plina cu hartii sa vad in cate saptamani o sa dispara.

Pentru cei care nu stiu, azi a fost Ziua Romaniei. La multi ani noua!

Lucrez de 3 zile la noua pagina a orasului si cand sa ma mandresc ca scriu www.dej.ro si apare pagina mea…. TEAPA. Serverul de la Papiu este cazut. Sa nu mori de ciuda?

Totusi, pagina poate fi accesata la adresa http://dej.suciudan.net (pana rezolv problema cu domeniul).

Doua capturi de ecran cu temele paginii (cea de zi si cea de noapte):

Post scurt. Sunt nervos si nu am chef de scris.

Astm bronsic infectios. Aceasta este boala scrisa pe fisa de internare in spital.

Este urat sa stai in spital. Doar ideea de spital le face unora pielea ca de gaina. Ajungi in spital cand nu mai stii ce analize sa iti faci sa depistezi boala de care suferi, ajungi in spital daca nu ai incredere in medicul de familie, ajungi in spital daca ai facut o imunitate la medicamentele administrate pe cale bucala. Ma regasesc in cele 3 cazuri de mai sus: de la prea mult antibiotic prescris de catre medicul de familie am ajuns sa nu mai reactionez la el.

Miercuri am fost in control, miercuri m-am internat. Doar batrani, doar pensionari. Cum m-am simtit intre ei? Greu de spus in momentele de fata. E ciudat sa stii ca esti major, te internezi in spital, esti elev pe bancile liceului, iar altii se interneaza datorita varstei, datorita locului de munca unde au lucrat toata viata si unde si-au distrus sanatatea.

De ce am fost internat in spital? Greu de spus. As putea sa folosesc cuvintele astea la orice lucru legat de spital. Trebuia sa mai stau pana maine, dar nu am mai rezistat psihic. E groaznic sa fi inchis intre 6 pereti, sa nu ai acces la un radio, la un televizor, sa vezi atatia oameni bolnavi langa tine. Sa-i vezi imbatraniti si sa te gandesti ca la 18 ani stai in aceasi cladire cu niste oameni care poate nu mai au de trait atatia ani cati am eu la bord. E demoralizator. E demoralizator sa stai la rand, sa astepti randul la injectie, sa vezi cum oameni indoiti de spate ies din cabinet si se indreapta inspre salon. Te simti ca si cum nu ai fi intr-un corp potrivit. Te intrebi involuntar “ce caut aici?”.

Lasand la o parte povestea lunga si plictisitoare, trec peste starea mea de spirit si ajung la conditiile oferite de spital.

Mancarea e aceasi. Aceasi fasole, aceasi varza, aceiasi taietei pe care i-a prins si sora mea. In prima zi la pranz primesc fasole cu carnat. Seara primesc macaroane cu branza. A doua zi la pranz primesc varza calita. Seara primesc macaroane cu varza. Cum se simte stomacul meu dupa asemenea mancare? Groaznic. Cu totii stim cat de mult baloneaza varza si fasolea. E groaznic sa simti ca stomacul te apasa, ca tot timpul vrei sa mergi la toaleta. Si asta nu din cauza ca nu imi plac mancarurile insirate mai sus; sunt bune, dar in cantitati mai mici. Daca nu primeam niste mancare gatita de la Ancu, ma trezeam cu o sarcina imaginara.

Saloanele reconditionate. In graba, bineinteles, doar suntem in Romania. Patul pe care trebuia sa dorm semana cu un lac. Capul imi era deasupra corpului, labele piciorului la fel. Noroc cu un domn care nu avea chef sa stea toata ziua internat pentru niste analize si m-a lasat sa dorm in patul sau. Curate si sarace. Asa pot fi descrise in doua cuvinte.

Baile compenseaza prin curatenie si conditiile decente. Curatenie daca nu cumva un domn de la tara cu niste mici tulburari psihice nu isi face nevoile pe unde apuca si nu provoaca o inundatie. Conditii decente daca nu cumva domnul respectiv unge peretii cu rahat.  Apa calda tot timpul, baile sunt curatate de 2 ori pe zi. Acelasi lucru si in cazul camerelor.

Asistentele brutale, cat usa de mari, care aveau impresia ca atunci cand dau injectie croseteaza, au plecat. Presupun ca le-au transferat la posta. Acolo-si pot descarca nervii in liniste pe diversi clienti uituci sau grabiti. Nu am avut probleme cu injectiile pana nu am dat de o asistenta mai tinerica. Tinerica dupa aspect si fara prea multa experienta dupa durerile provocate de injectiile aplicate. In mana dreapta  a vazut doua vene. O zi nu mi-am mai putut folosi mana. In cea stanga nu a dat de vena. A bagat acul pana s-a saturat. Tragea din “vena”, nu iesea decat aer. La un moment dat cand a scos acul aproape tot a iesit si sange.

Securitatea in spital lipseste cu desavarsire. Intr-o saptamana o singura data a fost inchisa usa de la spital, in rest se poate intra si iesi ca intr-o toaleta publica (diferenta e la pret, intrarea fiind gratuita). Presupun ca o persoana din interiorul spitalului m-a auzit vorbind la telefon despre bomba care s-ar putea pune in spital fara sa intrebe nimeni.

Si ultima pe lista, dar nu cea din urma, este doamna (daca o pot numi asa) care a reusit sa-l bage pe Dumnezeu si “coaiele” in aceasi propozitie. Dupa afirmatia “Cand vi la mine sa aduci dvd-playerul cu slujbele ca vor sa le auda doua surori de aici”, reiese ca doamna este pocaita. Presupun ca orice pocaita are dreptul sa isi intrebe sotul cu voce tare daca ii este dor de ea si daca i-a umblat cineva la coaie (ale sotului, nu ale doamnei)… Este ceva normal si cotidian. Cine altcineva sa umble la bijuterii decat sotia? Trebuia doamna sa fie sigura ca sotul ii este fidel. Alta intamplare cat se poate de dezgustatoare a fost cand am fost la toaleta dupa doamna. A fost mai rapida decat mine asa ca a trebuit sa astept sa-mi fac nevoile fiziologice. Mi-a fost groaza sa fac poza (ar fi spus unii ca sunt disperat sau pervers), dar parul lasat de dansa pe capac este mai mare decat parul pe care-l am pe picioare. Presupun ca la tara nu se depune pe capacul de lemn, dar la oras se lipeste de capacul de plastic.

Cam asta a fost aventura mea in spital. Sper sa nu mai dau pe la spital numai cand voi muri si nu va avea familia unde sa ma depoziteze, decat la morga. E groaznic sa stai in spital. Groaznic.

Mi-am luat un concediu de cateva zile. Sunt plecat intr-o vacanta minunata, gratuita. Sunt cazat la Spitalul Municipal Dej

M-am saturat de atatea medicamente si am hotarat sa ma internez sa fac un tratament cu injectabile. Sper sa revin pe luni acasa poate chiar mai repede, in functie de cum ma simt. Noroc ca domnii de la Comsote imi ofera o conexiune decenta la Internet, sa nu fiu asa rupt de lume.

Numai bine si revin mai incolo cu niste pareri (bune sau rele).

Prin luna aprilie, Primaria Municipiului Dej a organizat un concurs pentru achizitionarea unui proiect pentru reabilitarea centrul istoric. Doua firme au participat cu 2 proiecte asemanatoare.

Acesta este primul proiect, cel necastigator:

Iar acesta este cel de al doilea proiect, cel castigator:

Nu stiu care au fost criteriile de selectie, dar singurul proiect care mi-a placut a fost primul. Este singurul proiect care pare mai verde. Ma deranjeaza sa se strice tot Parcul Mic, iar in locul spatiului verde sa apara pavele. De ce ne luam dupa orasele mari? Suntem un oras mic, nu am putea face ceva diferit? In Cluj, pietonala nu este verde. Sunt cativa copaci plantati recent care inca n-au crescut, in rest, spatii verzi de nicaieri. Sibiul este la fel. M-au impresionat cladirile nu trotuarul infinit care-mi dau senzatia de renumitul “gri ceausist” cum au fost (si mai sunt) unele blocuri de prin oras. In cazul Brasovului, acesta compenseaza cu verdeata din jur.

Cum se vad aceste centre pietonale de sus? Foarte sec:

Cluj-Napoca

Brasov

Sibiu

De ce atata pavaj? La ce este bun? Mi se par atat de monotone si parca strica tot peisajul din jur. Avem un centru mic, nu ne putem compara cu Sibiul. Vrem sa ajungem si noi in pas cu turma, sa copiem de unde putem. Daca venim cu ceva comun, de ce ar alege turistii sa treaca prin Dej? De ce ar alege Dejul cand ar putea gasi acelasi lucru in Sibiu? Nu pot intelege care este castigul in a pava un centru de oras.

Acum ca s-a schimbat conducerea, de ce nu se scoate proiectul la dezbatere publica? Nu mai vreau sa incep povestea veche si nemuritoare cu “fosta conducere”, dar nu ar trebui sa le continuam greselile. Eu, ca si cetatean al municipiului Dej, as veni cu niste propuneri la proiectul ales. Ar interesa pe cineva? Eu cred ca nu. Inainte de demararea constructiei, ar trebui intrebati cetatenii. Este orasul nostru si ne putem da cu parerea.

Ce propuneri as avea eu pentru proiectul actual?

1. Inlocuirea fantanii arteziene: este prea seaca. Aceasi fanta dreptunghiulara vezi la tot pasul. De ce nu s-a incercat construirea unei fantani in zidul Bisericii? O fantana sub forma unei cascade pe care sa-ti fie mai mare dragul sa o privesti.

2. Mai multa vegetatie: 10 copaci nu sunt destui pentru un centru de oras. Niste gazon nu ar strica. Vin turistii vara, isi intind paturica si se bucura de un centru linistit si frumos.

Astept sa vad ce se va face. Daca vor urma proiectul cumparat cu cateva sute de mii de euro, in semn de protest, voi angaja o echipa care se va urina in fiecare seara pe trotuar pana se va eroda iar iarba va creste din nou in centru. Ca si in zilele noastre, de altfel.