Atat de rau am tinut cu incalzirea globala, incat anul trecut am trimis la un concurs un filmulet de vreo 4 minute legat de aceasta tema si am primit si un premiu pentru el. De multa vreme mi-a stat in plan sa caut niste poze ale Polului Nord vazut de sus. Intr-un final m-a lovit norocul si am gasit o arhiva cu poze din 1997 pana in 2008.

Este 3:00, iar temperatura de afara este de -14 grade. Mi se pare ca este iarna in toata regula; zapada multa lipseste, dar temperatura se mentine rece (“e cancer”, pe limbaj popular.) Nu imi pot da seama unde au disparut gradele in plus (“Temperatura globului creste in fiecare an cu cateva grade!”). Trebuia sa fie mai cald in perioada asta, daca ar fi sa ascultam parerea specialistilor, nu? Sa nu mai spun de zapada de 1 metru pe care am prins-o pe 22 noiembrie la altitudine de sub 1300 de metri mi se pare un semn al incalzirii globale.

In urmatorul filmulet este prezentata evolutia ghetarilor din anul 1997-2008. Interesant este faptul ca in unii ani, gheata s-a refacut in zonele de unde a disparut. In acest caz ma intreb daca Pamantul nu se poate regenera sub poluarea actuala, la fel cum s-a regenerat si in cazul unor dezastre naturale (nu, Pamantul nu are 6.000 de ani).

Incalzirea globala incepe sa se transforme intr-un circ politic. Cine are de castigat din acest circ? Tarile mari care demareaza tratate si le si semneaza. Tarile care-si permit sa pastreze si o agricultura pentru consum si alta pentru biodiesel, tarile care-si pot manipula cetatenii atat de mult, incat toti si-ar cumpara “becuri ecologice” pline de mercur, tarile care stiu ca rezerva de petrol e pe duca (oare in mainile cui sunt rafinariile din Irak? va dau un indiciu: totul a inceput sub pretextul atentatelor din 11 septembrie) si vor sa se orienteze spre alte resurse pentru producerea combustibilului. Cel mai mare producator de biocombustibil este Europa, producand 4,9 milioane din 6, iar restul este produs de America. Cazurile in care discutiile despre incalzirea globala au murit in timpul sedintelor Parlamentului din America nu au fost putine. Politicienii americani stiu ceva ce noi nu stim si nu vor sa ne zica.

Teoria mea este alta si o voi prezenta printr-un exemplu: sa spunem ca exista un profesor de geografie foarte respectat, care pregateste elevii minutios iar acestia se intorc cu diplome de la concursuri nationale si internationale. Intr-o zi, acest profesor respectabil are o mica problema cu maseaua, o durere ingrozitoare, o durere care-i sfarsea sufletul, iar printr-un litru de tuica a reusit s-o calmeze. Venit la clasa, se apuca sa le explice elevilor ca linia alba din jurul hartii (conturul) sunt defapt ghetari, ce altceva poate fi reprezentat prin alb decat zapada? Si le explica elevilor o jumatate de ora pana ajung bietii copii sa-l creada. Mai spre seara, revenindu-si din mahmureala, si-a dat seama de tampeniile pe care le-a scornit si, in loc sa-si asume vorbele, a mai vorbit si cu alti profesori sa-l acopere. Si uite asa, putem transpune exemplul nostru in cazul cercetatorilor care fac descoperiri nemaipomenite. In toata povestea asta cu incalzirea globala, doar un singur nume am retinut din 2 vehiculate, fiind cel al lui Al Gore. Celalalt nume era al unui cercetator care a spus ca toata incalzirea globala e o aiureala.

Pornim televizorul si auzim “cercetatorii au descoperit…”, “un grup de cercetatori…”, “niste cercetatori dedicati…”, dar niciodata nu auzim nume, niciodata nu se spun numele cercetatorilor care fac studiile, doar niste introduceri tampite care nu pot fi luate ca surse credibile. Am impresia ca toate stirile astea sunt fabricate in studio-uri sau exista vreo pagina de care n-am aflat si unde se scriu tampeniile astea.

Spre final, doua poze cu evolutia ghetarilor din 1997 in 2002, din 2002 in 2008, respectiv din 1997 in 2008, prin culoarea galbena fiind reprezentata gheata topita de-a lungul anilor. Incepe sa mi se faca rau de la prostia si povestile cu care suntem inconjurati sau mi se face rau din cauza persoanelor care le cred.

1997 – 2002

2002 – 2008

1997 – 2008

Probleme cu calculatorul. E vechi, l-am primit cadou cand am terminat clasa a 8-a. I-am mai adaugat doua harddisk-uri, i-am mai adaugat niste memorii RAM. Ceva nu i-a convenit minunatului sistem de operare Windows asa ca am trecut pe Linux(satul de ecrane albastre).  Pentru necunoscatori, Linux este un sistem de operare alternativ, gratuit, diferit de Windows; mai pe scurt: tot ce merge pe Windows, pe Linux s-ar putea sa nu mearga, pe Linux nu sunt virusi, iar interfata e adorabila (ferestre flexibile + diferite efecte). M-am acomodat cu greu, pana am gasit alternative la aplicatiile mele (am fost un fan inrait, inca de la Windows 3.1 incoace). Dupa o saptamana de testat si instalat, ma bucur ca am scapat in sfarsit de Windows. Distributia de Linux se numeste Linux Mint, bazata pe Ubuntu, care la randul ei e bazata pe Debian. In concluzie: se misca bine, arata bine, e perfecta pentru mine.

 

Imi ocup timpul invatand minunatul Cod Rutier. Si examenul la scoala de soferi e un adevarat rahat, la fel ca sistemul de invatamant din Romania, doar nu s-ar putea numi degeaba Scoala de Soferi. Revin cu un post dupa ce iau examenul si imi scot dosarul de la Ghiran.

Consatenii mei de la dej.biz au demarat o campanie intitulata “Groapa strica treaba”. Din cate am observat nu se prea strufoca, presupun ca si-au luat concediu sau sunt prea comozi pentru o plimbare prin oras.

 

Locul gropilor: Viile Dejului, strada Huhurez

Pentru persoanele cu umor sec sau plictisite, recomand acest link.

Atentie! Scrierea de comentarii pe domnuleprimar creaza dependenta.

Pentru saptamana viitoare, ca si cap de lista, am notat o vizita la statia de epurare. Dupa cateva plimbari pe malul Somesului, am ajuns la concluzia ca nici nu intra in discutie filtrarea apei reziduale (cacati, tampoane, hartie igienica, urina, prezervative). Sa descriu mai simplu procesul: ma duc la baie, imi fac nevoile, trag apa, plutitorul ajunge in canalizarea orasului (nu si in cazul meu, inca nu dispun de un asemenea lux), de acolo ajunge in statia de epurare, manjeste tevile si apoi ajunge in Somes. De la Gherla nu stiu ce vine, dar nu cred ca lucrurile sunt mai frumoase.

Cam atat pentru astazi, draga jurnal.