Cand am auzit prima data despre incalzirea globala, mi s-a facut pielea de gaina. Imi imaginam ca se va topi toata gheata de la poli, toata apa se va revarsa peste continente, se spunea ca marile vor creste cu cativa metri, iar eu ma intrebam la ce altitudine este Dejul, ca sa fiu sigur ca nu o sa ma inec.

Atat de rau am tinut cu incalzirea globala, incat anul trecut am trimis la un concurs un filmulet de vreo 4 minute legat de aceasta tema si am primit si un premiu pentru el. De multa vreme mi-a stat in plan sa caut niste poze ale Polului Nord vazut de sus. Intr-un final m-a lovit norocul si am gasit o arhiva cu poze din 1997 pana in 2008.

Este 3:00, iar temperatura de afara este de -14 grade. Mi se pare ca este iarna in toata regula; zapada multa lipseste, dar temperatura se mentine rece (“e cancer”, pe limbaj popular.) Nu imi pot da seama unde au disparut gradele in plus (“Temperatura globului creste in fiecare an cu cateva grade!”). Trebuia sa fie mai cald in perioada asta, daca ar fi sa ascultam parerea specialistilor, nu? Sa nu mai spun de zapada de 1 metru pe care am prins-o pe 22 noiembrie la altitudine de sub 1300 de metri mi se pare un semn al incalzirii globale.

In urmatorul filmulet este prezentata evolutia ghetarilor din anul 1997-2008. Interesant este faptul ca in unii ani, gheata s-a refacut in zonele de unde a disparut. In acest caz ma intreb daca Pamantul nu se poate regenera sub poluarea actuala, la fel cum s-a regenerat si in cazul unor dezastre naturale (nu, Pamantul nu are 6.000 de ani).

Incalzirea globala incepe sa se transforme intr-un circ politic. Cine are de castigat din acest circ? Tarile mari care demareaza tratate si le si semneaza. Tarile care-si permit sa pastreze si o agricultura pentru consum si alta pentru biodiesel, tarile care-si pot manipula cetatenii atat de mult, incat toti si-ar cumpara “becuri ecologice” pline de mercur, tarile care stiu ca rezerva de petrol e pe duca (oare in mainile cui sunt rafinariile din Irak? va dau un indiciu: totul a inceput sub pretextul atentatelor din 11 septembrie) si vor sa se orienteze spre alte resurse pentru producerea combustibilului. Cel mai mare producator de biocombustibil este Europa, producand 4,9 milioane din 6, iar restul este produs de America. Cazurile in care discutiile despre incalzirea globala au murit in timpul sedintelor Parlamentului din America nu au fost putine. Politicienii americani stiu ceva ce noi nu stim si nu vor sa ne zica.

Teoria mea este alta si o voi prezenta printr-un exemplu: sa spunem ca exista un profesor de geografie foarte respectat, care pregateste elevii minutios iar acestia se intorc cu diplome de la concursuri nationale si internationale. Intr-o zi, acest profesor respectabil are o mica problema cu maseaua, o durere ingrozitoare, o durere care-i sfarsea sufletul, iar printr-un litru de tuica a reusit s-o calmeze. Venit la clasa, se apuca sa le explice elevilor ca linia alba din jurul hartii (conturul) sunt defapt ghetari, ce altceva poate fi reprezentat prin alb decat zapada? Si le explica elevilor o jumatate de ora pana ajung bietii copii sa-l creada. Mai spre seara, revenindu-si din mahmureala, si-a dat seama de tampeniile pe care le-a scornit si, in loc sa-si asume vorbele, a mai vorbit si cu alti profesori sa-l acopere. Si uite asa, putem transpune exemplul nostru in cazul cercetatorilor care fac descoperiri nemaipomenite. In toata povestea asta cu incalzirea globala, doar un singur nume am retinut din 2 vehiculate, fiind cel al lui Al Gore. Celalalt nume era al unui cercetator care a spus ca toata incalzirea globala e o aiureala.

Pornim televizorul si auzim “cercetatorii au descoperit…”, “un grup de cercetatori…”, “niste cercetatori dedicati…”, dar niciodata nu auzim nume, niciodata nu se spun numele cercetatorilor care fac studiile, doar niste introduceri tampite care nu pot fi luate ca surse credibile. Am impresia ca toate stirile astea sunt fabricate in studio-uri sau exista vreo pagina de care n-am aflat si unde se scriu tampeniile astea.

Spre final, doua poze cu evolutia ghetarilor din 1997 in 2002, din 2002 in 2008, respectiv din 1997 in 2008, prin culoarea galbena fiind reprezentata gheata topita de-a lungul anilor. Incepe sa mi se faca rau de la prostia si povestile cu care suntem inconjurati sau mi se face rau din cauza persoanelor care le cred.

1997 – 2002

2002 – 2008

1997 – 2008

Prin luna aprilie, Primaria Municipiului Dej a organizat un concurs pentru achizitionarea unui proiect pentru reabilitarea centrul istoric. Doua firme au participat cu 2 proiecte asemanatoare.

Acesta este primul proiect, cel necastigator:

Iar acesta este cel de al doilea proiect, cel castigator:

Nu stiu care au fost criteriile de selectie, dar singurul proiect care mi-a placut a fost primul. Este singurul proiect care pare mai verde. Ma deranjeaza sa se strice tot Parcul Mic, iar in locul spatiului verde sa apara pavele. De ce ne luam dupa orasele mari? Suntem un oras mic, nu am putea face ceva diferit? In Cluj, pietonala nu este verde. Sunt cativa copaci plantati recent care inca n-au crescut, in rest, spatii verzi de nicaieri. Sibiul este la fel. M-au impresionat cladirile nu trotuarul infinit care-mi dau senzatia de renumitul “gri ceausist” cum au fost (si mai sunt) unele blocuri de prin oras. In cazul Brasovului, acesta compenseaza cu verdeata din jur.

Cum se vad aceste centre pietonale de sus? Foarte sec:

Cluj-Napoca

Brasov

Sibiu

De ce atata pavaj? La ce este bun? Mi se par atat de monotone si parca strica tot peisajul din jur. Avem un centru mic, nu ne putem compara cu Sibiul. Vrem sa ajungem si noi in pas cu turma, sa copiem de unde putem. Daca venim cu ceva comun, de ce ar alege turistii sa treaca prin Dej? De ce ar alege Dejul cand ar putea gasi acelasi lucru in Sibiu? Nu pot intelege care este castigul in a pava un centru de oras.

Acum ca s-a schimbat conducerea, de ce nu se scoate proiectul la dezbatere publica? Nu mai vreau sa incep povestea veche si nemuritoare cu “fosta conducere”, dar nu ar trebui sa le continuam greselile. Eu, ca si cetatean al municipiului Dej, as veni cu niste propuneri la proiectul ales. Ar interesa pe cineva? Eu cred ca nu. Inainte de demararea constructiei, ar trebui intrebati cetatenii. Este orasul nostru si ne putem da cu parerea.

Ce propuneri as avea eu pentru proiectul actual?

1. Inlocuirea fantanii arteziene: este prea seaca. Aceasi fanta dreptunghiulara vezi la tot pasul. De ce nu s-a incercat construirea unei fantani in zidul Bisericii? O fantana sub forma unei cascade pe care sa-ti fie mai mare dragul sa o privesti.

2. Mai multa vegetatie: 10 copaci nu sunt destui pentru un centru de oras. Niste gazon nu ar strica. Vin turistii vara, isi intind paturica si se bucura de un centru linistit si frumos.

Astept sa vad ce se va face. Daca vor urma proiectul cumparat cu cateva sute de mii de euro, in semn de protest, voi angaja o echipa care se va urina in fiecare seara pe trotuar pana se va eroda iar iarba va creste din nou in centru. Ca si in zilele noastre, de altfel.

Cel mai grandios experiment ştiinţific de până acum se poate sfârşi apocaliptic, consideră contestatarii lui. Peste trei zile va fi pus în mişcare cel mai mare accelerator de particule din lume. Giganticul aparat electromagnetic (LHC) va produce o coliziune extrem de puternică între hadroni (particule elementare cu masă egală sau superioară protonilor, susceptibile de interacţiune nucleară), după cum precizează Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare (CERN). Dar energia rezultată din coliziune va fi de 14 Tera electron/volţi (TeV), putând să genereze „găuri negre“ artificiale care ar înghiţi Pământul, ba chiar şi întregul Univers

In 2000, trebuia sa murim din cauza unui cutremur. In 2012 vom muri din cauza unei comete care se va izbi cu rautate de Pamant. Vom mai muri cand va veni Iisus Cristos pe Pamant. Dar pana atunci, vom muri pe 10 septembrie din cauza unui experiment desfasurat la 100 de metri sub pamant (a dracu oameni, nu stiam ca au 9 vieti ca si pisicile)

Laboratorul respectiv se afla la 100 de metri sub pamant la granita dintre Franta si Elvetia. Se va face un experiment sa vada daca vor putea sa refaca (,) conditiile Big Bang-ului. Dintr-un tub lung de 30 de km se preconizeaza ca se vor forma gauri negre care vor inghiti Pamantul.

Daca la ora asta nu puteti gandi la scara larga va dau un exemplu mai mic:

Mergeti la toaleta si faceti un poo (caca, pentru romani), dar in ziua precedenta ati mancat o delicioasa pizza cu gandaci vii. Dupa ce v-ati facut treaba, gandacul a revenit la viata si a inceput sa manance rahatul.

Morala postului:  You know that bullshit. Ne reauzim pe 11 septembrie, dimineata. Numai bine.

Roieste Internetul cum ca Google a lansat un nou browser pe numele sau Chrome. Recunosc ca browserul m-a facut sa instalez Windowsul, doar ca sa-l testez. Sigla lor imi aminteste de copilarie, cand ma uitam cu placere la Pokemon (in stanga PokeChrome, iar in dreapta PokeBall).

Trecand peste sigla, browserul (chiar daca este in stadiul beta) se misca extrem de bine. Vad ca a durat un car de vreme pana cineva s-a gandit sa mute tab-urile sus si sa elimine clasica bara de titlu. Notez rapid cateva dintre functionalitati:

• multitasking: fiecarui tab i se aloca separat memorie RAM. Daca un tab se blocheaza, celelalte tab-uri nu sunt afectate;
• fiecare pop-up apartine tab-ului din care face parte. Asa ca daca navigati pe un site mai neortodox, popup-ul care va aparea nu se va suprapune peste tabul cu retete culinare;
• pagina de start: este alcatuita din cele mai vizitate pagini (9 la numar) + cate un screenshot al fiecarei pagini;
• afisarea paginilor se realizeaza prin WebKit (folosit si de Safari), iar interfata este proiectata folosind XUL (folosit de Mozilla), asa ca rezultatul este un girafonicer (o combinatie de girafa cu un rinocer):

E 12:42. Somnul nu se prea grabeste sa vina. Imi ascult muzica, stau inchis in casa, izolat de restul persoanelor, stau departe de orice contact cu altii. Trec printr-o depresie. Sufar enorm de mult. Muzica ma indeamna sa scap de viata asta. Sunt confuz.

La fel de confuz sunt si eu. Da, e 12:42, dar nu sunt emo. Ce este emo, de fapt?  Facand abstractie de tot ce am citit si uitandu-ma in jurul meu, intr-o comunitate mica, in Dej, trag concluzia ca emo este un curent vestimentar pauiost-pubertin si pubertin, in cazuri mai grave, trecand spre adolescentin.

Cine sunt adeptii acestui curent? Observ ca se raspandeste printre prieteni. Nu are nici o legatura cu emotivitatea, din cate observ, habar nu am cu ce are legatura. Daca eu nu am habar (stiu cand a aparut, unde a aparut, carui gen muzical apartine, cu ce se mananca) credeti ca restul ar stii?

Despre ce este vorba  in toata abrambureala asta cu emo? Ii vad pe toti imbracati la fel, in negru, cu o gramada de desene divers colorate, incepand de la capete de schelet pana la cercuri, buline, dungi, linii, banane, pistoale si termopane. De unde atatea capete de schelet? Presupun ca persoanele emo sunt niste pirati frustrati? Avem Paza de Coasta in Dej, puteti sa mergeti sa va dati in barci sau cu barca.

Nu condamn persoanele emotive. Condamn persoanele care se cred emo si se ascund sub vestimentatia asta. Cat timp ii vad ca se distreaza, ii vad zambind, ii vad fugind de colo colo, ca niste besini prin stomac, ii vad traindu-si viata in felul lor, unde p*zda masii e depresia atat de mult recunoscuta?

Cand treci printr-o depresie, nu treci ca ai prea multi prieteni, nu treci pentru ca nu te plictisesti singur acasa. Cand treci printr-o depresie, simti ca nu te intelege nimeni, simti ca nu ai nici un prieten, simti ca nu merita sa traiesti (halal persoana trebuie sa fii in ultimul caz). Dar nu, emo-istii din Dej nu sunt asa. Ei au socializat, ei au urcat la un alt nivel. S-au strans, s-au sfatuit, au pus totul la cale si acum sunt bucurosi. S-au gasit unul pe altul si sunt fericiti. Ce naiba? Eu nu mai inteleg nimic.

Tinerii din ziua de astazi (>16 ani), pun accent pe vestimentatie, mai mult decat pe muzica. Cine are treaba daca tu esti unul dintre fericitii manelisti din Dej si te imbraci ca Morandi? Cine are treaba daca te consideri emo, te imbraci ca un emo si asculti piese emo primite de la prieteni pentru ca asa e cool?

Stiti ce as face eu cu toti emo astia? I-as lua cu mine la un festival. Un festival de hardstyle, un festival de hardcore. I-as sui pe toti intr-un tren, as inchide trenul ermetic sa nu ma trezesc ca am surprize (concursuri de genul “Care sare primul sub sina”) si i-as lasa la locul cu pricina. Sunt sigur ca 120.000 de watti ar scoate si ultima urma de depresie din ei. Emo-istii dejeni nu au nici o problema, doar lenea si lipsa de informare. Poate ei au impresia ca toata muzica se invarte in jurul genului asta (de fapt e un subgen).

Astept ziua in care o sa dau drumul la o piesa emo, o sa imi zdrangaleasca unul dintr-o chitara de o sa ma scoata din sarite, iar eu o sa plang si o sa zbier ca un bebelus proaspat iesit din… stiti voi de unde, si intr-o mana voi tine o lama.

In concluzie, emo mi se pare doar un gen vestimentar. Vestimentar incepand de la tricourile de pirati, trecand pe la tenisii care se purtau pe vremea lui mama, trecand pe la pantalonii 3 sfert care vara tin de cald, bineinteles, de culoare neagra si oprindu-ma la toate tipurile de bratari, incepand cu clasica zgarda de caine cu tepi si oprindu-ma la derivate bratari GBY.

Exemplar de Emu, derivat din Emo

Gata, e 1:02. Te iubesc, draga jurnal.

Stire primita dimineata, direct de la sursa. In Parcul Mic s-a instalat un emitator wireless. Avem Internet gratuit, daca avem probleme acasa cu Internetul, dam o fuga pana in Parcul Mic. Nu stiu inca banda oferita sau alte detalii, dar este timp sa aflu.

Se va mai instala inca un emitator pe Dealul Florilor, in parcul de la UM.

Inca o bila alba pentru actuala conducere. Scorul 2-1

Sursa: Claudiu Chira