Suciu Dan » medic de familie

Astm bronsic infectios

Dan — Tue, 11 Nov 2008 20:41:36 +0000

Astm bronsic infectios. Aceasta este boala scrisa pe fisa de internare in spital.

Este urat sa stai in spital. Doar ideea de spital le face unora pielea ca de gaina. Ajungi in spital cand nu mai stii ce analize sa iti faci sa depistezi boala de care suferi, ajungi in spital daca nu ai incredere in medicul de familie, ajungi in spital daca ai facut o imunitate la medicamentele administrate pe cale bucala. Ma regasesc in cele 3 cazuri de mai sus: de la prea mult antibiotic prescris de catre medicul de familie am ajuns sa nu mai reactionez la el.

Miercuri am fost in control, miercuri m-am internat. Doar batrani, doar pensionari. Cum m-am simtit intre ei? Greu de spus in momentele de fata. E ciudat sa stii ca esti major, te internezi in spital, esti elev pe bancile liceului, iar altii se interneaza datorita varstei, datorita locului de munca unde au lucrat toata viata si unde si-au distrus sanatatea.

De ce am fost internat in spital? Greu de spus. As putea sa folosesc cuvintele astea la orice lucru legat de spital. Trebuia sa mai stau pana maine, dar nu am mai rezistat psihic. E groaznic sa fi inchis intre 6 pereti, sa nu ai acces la un radio, la un televizor, sa vezi atatia oameni bolnavi langa tine. Sa-i vezi imbatraniti si sa te gandesti ca la 18 ani stai in aceasi cladire cu niste oameni care poate nu mai au de trait atatia ani cati am eu la bord. E demoralizator. E demoralizator sa stai la rand, sa astepti randul la injectie, sa vezi cum oameni indoiti de spate ies din cabinet si se indreapta inspre salon. Te simti ca si cum nu ai fi intr-un corp potrivit. Te intrebi involuntar “ce caut aici?”.

Lasand la o parte povestea lunga si plictisitoare, trec peste starea mea de spirit si ajung la conditiile oferite de spital.

Mancarea e aceasi. Aceasi fasole, aceasi varza, aceiasi taietei pe care i-a prins si sora mea. In prima zi la pranz primesc fasole cu carnat. Seara primesc macaroane cu branza. A doua zi la pranz primesc varza calita. Seara primesc macaroane cu varza. Cum se simte stomacul meu dupa asemenea mancare? Groaznic. Cu totii stim cat de mult baloneaza varza si fasolea. E groaznic sa simti ca stomacul te apasa, ca tot timpul vrei sa mergi la toaleta. Si asta nu din cauza ca nu imi plac mancarurile insirate mai sus; sunt bune, dar in cantitati mai mici. Daca nu primeam niste mancare gatita de la Ancu, ma trezeam cu o sarcina imaginara.

Saloanele reconditionate. In graba, bineinteles, doar suntem in Romania. Patul pe care trebuia sa dorm semana cu un lac. Capul imi era deasupra corpului, labele piciorului la fel. Noroc cu un domn care nu avea chef sa stea toata ziua internat pentru niste analize si m-a lasat sa dorm in patul sau. Curate si sarace. Asa pot fi descrise in doua cuvinte.

Baile compenseaza prin curatenie si conditiile decente. Curatenie daca nu cumva un domn de la tara cu niste mici tulburari psihice nu isi face nevoile pe unde apuca si nu provoaca o inundatie. Conditii decente daca nu cumva domnul respectiv unge peretii cu rahat.� Apa calda tot timpul, baile sunt curatate de 2 ori pe zi. Acelasi lucru si in cazul camerelor.

Asistentele brutale, cat usa de mari, care aveau impresia ca atunci cand dau injectie croseteaza, au plecat. Presupun ca le-au transferat la posta. Acolo-si pot descarca nervii in liniste pe diversi clienti uituci sau grabiti. Nu am avut probleme cu injectiile pana nu am dat de o asistenta mai tinerica. Tinerica dupa aspect si fara prea multa experienta dupa durerile provocate de injectiile aplicate. In mana dreapta� a vazut doua vene. O zi nu mi-am mai putut folosi mana. In cea stanga nu a dat de vena. A bagat acul pana s-a saturat. Tragea din “vena”, nu iesea decat aer. La un moment dat cand a scos acul aproape tot a iesit si sange.

Securitatea in spital lipseste cu desavarsire. Intr-o saptamana o singura data a fost inchisa usa de la spital, in rest se poate intra si iesi ca intr-o toaleta publica (diferenta e la pret, intrarea fiind gratuita). Presupun ca o persoana din interiorul spitalului m-a auzit vorbind la telefon despre bomba care s-ar putea pune in spital fara sa intrebe nimeni.

Si ultima pe lista, dar nu cea din urma, este doamna (daca o pot numi asa) care a reusit sa-l bage pe Dumnezeu si “coaiele” in aceasi propozitie. Dupa afirmatia “Cand vi la mine sa aduci dvd-playerul cu slujbele ca vor sa le auda doua surori de aici”, reiese ca doamna este pocaita. Presupun ca orice pocaita are dreptul sa isi intrebe sotul cu voce tare daca ii este dor de ea si daca i-a umblat cineva la coaie (ale sotului, nu ale doamnei)… Este ceva normal si cotidian. Cine altcineva sa umble la bijuterii decat sotia? Trebuia doamna sa fie sigura ca sotul ii este fidel. Alta intamplare cat se poate de dezgustatoare a fost cand am fost la toaleta dupa doamna. A fost mai rapida decat mine asa ca a trebuit sa astept sa-mi fac nevoile fiziologice. Mi-a fost groaza sa fac poza (ar fi spus unii ca sunt disperat sau pervers), dar parul lasat de dansa pe capac este mai mare decat parul pe care-l am pe picioare. Presupun ca la tara nu se depune pe capacul de lemn, dar la oras se lipeste de capacul de plastic.

Cam asta a fost aventura mea in spital. Sper sa nu mai dau pe la spital numai cand voi muri si nu va avea familia unde sa ma depoziteze, decat la morga. E groaznic sa stai in spital. Groaznic.

Baliverne personale (part. 3)

Dan — Sat, 18 Oct 2008 12:00:01 +0000

Revin incet si cu forte proaspete. In ultima vreme am fost mai mult bolnav decat sanatos asa ca m-am putut axa mai mult pe… hai sa le numesc pompos “proiecte personale”.

Am lansat Dej.Ro. Joomla, ca e usor de administrat, echipa mica, suntem la inceput, am de adaugat o groaza de materiale. Momentan ma ocup de harta municipiului. Merge incet pentru ca e mult de lucru si-s cam lenes.

Boala tot nu mi-a trecut, incompetenta medicului de familie isi face prezenta. Ma gandesc serios sa-mi iau dosarul si sa ma mut la altcineva. Din septembrie tot o tin intr-o raceala si intr-o tusa enervanta.

Mai nou, politistii din oras isi iau dupa ei un caine sau un caine isi ia cate un politist (aici sunt nedumerit). Cainii isi fac mai bine treba decat un politist: cainii nu vorbesc agramat, nu cer bani, nu injura, nu te calca cu masina pe trecerea de pietoni.

Poza:

Nu inteleg de ce la Avon nu se face o selectare a reprezentantelor dupa varsta. De ce? Pentru ca niste pitipoance proaste, frustrate (nu stiu cum sa le descriu), care nu vroiau sa care revistele de la Avon le-au aruncat pe toate pe jos. Educatia ecologica lipseste din scoli, nu-i asa?

Dischetele nu au disparut. Chiar daca nu le folosim in viata de zi cu zi pentru stocarea diverselor fisiere, ele se folosesc in vestimentatie. Din ciclul There really is everything on the Internet va prezint vestimentatia emo:

Mai aveam o poza cu o tarfulita, dar din bun simt nu o adaug. Oricum, generatia McDonalds pune stapanire peste lume. Intr-o Romanie plina de manelisti, emo, punkeri si alte soiuri de plante si copaci, va veni vreodata momentul cand se vor maturiza? Pentru manelisti inteleg ca nu este posibil, pentru ca e cool sa fi shukar daca ai lovele, dar macar pentru restul persoanelor. Pe tipii si tipele emo, daca trec cu bine peste suicidurile din timpul liceului, nu-i vad decat pictori. Vom fi un neam de pictori.

E frumoasa viata de artist, nu-i asa?

M-am imbolnavit Part. 2

Dan — Sun, 13 Jul 2008 20:42:00 +0000

Iar m-am imbolnavit, dar de data asta grav de tot. Aseara am fost la Garda. Dupa 15 minute de asteptare si dupa ce am cedat randul la o doamna care se simtea mai rau decat mine, am primit un algocalmin injectabil (doare ca naiba, pentru necunoscatori se da in sold), o reteta de medicamente si sfatul sa fac o vizita la niste medici prin Cluj.
Maine dimineata trezirea la ora 7 (ca in vremurile bune), luatul carnetului de sanatate, carnetul de elev si asigurarea de sanatate (nici in ziua de azi nu stiu la ce e buna asigurarea, pentru ca oricum pentru orice trebuie sa platesc… revin altadata cu un post despre tentativa de sistem de sanatate din Romania), care au ramas la Ancuta. Doctorul de familie are program de la ora 8 (trebuia sa imi iau dosarul de la dansa, pentru ca incompetenta prin randul medicilor de familie este atotprezenta)
, dar vina la ora 9, am nevoie de 2 trimiteri si apoi imi pot continua drumul inspre Cluj (singur, din pacate).
Nu suport Clujul. Mi se pare cel mai obositor oras, dupa Oradea. Totusi, sper sa scap repede. Iau un taxi, dau o fuga in Zorilor. Cu taxi inapoi la gara si acasa. Daca nu-l vad prea mult, ma simt bine.
Revin maine cu detalii.
Si ca o nota de final: serviciul de garda de la spital e mai mult decat ok.