De cateva luni n-am mai luat nici unul din medicamentele prescrise pentru boala mea imaginara denumita astm bronsic. S-au strans o gramada de medicamente pe care nu le folosesc si care valoreaza o mica avere. Daca exista o persoana din Dej care sufera de boala de mai sus si nu are bani de medicamente, ii donez eu ce am adunat. Decat sa stea in sertar, mai bine stau pe masa cuiva si ii sunt de folos. Am asa:

• Singulair – 33 pilule (~120 de ron)
• Xyzal – 16 pilule (~12 ron)
• Symbicort 320 (40 de puf-uri ramase) (~200 de ron)
• Rhinocort Aqua (~6 ron)

Daca are cineva nevoie de medicamente sau cunoasteti pe cineva care ar avea nevoie, dati un e-mail si lasati numarul de telefon. Va contactez eu.

A dracu criza economica si medici incompetenti.

Astm bronsic infectios. Aceasta este boala scrisa pe fisa de internare in spital.

Este urat sa stai in spital. Doar ideea de spital le face unora pielea ca de gaina. Ajungi in spital cand nu mai stii ce analize sa iti faci sa depistezi boala de care suferi, ajungi in spital daca nu ai incredere in medicul de familie, ajungi in spital daca ai facut o imunitate la medicamentele administrate pe cale bucala. Ma regasesc in cele 3 cazuri de mai sus: de la prea mult antibiotic prescris de catre medicul de familie am ajuns sa nu mai reactionez la el.

Miercuri am fost in control, miercuri m-am internat. Doar batrani, doar pensionari. Cum m-am simtit intre ei? Greu de spus in momentele de fata. E ciudat sa stii ca esti major, te internezi in spital, esti elev pe bancile liceului, iar altii se interneaza datorita varstei, datorita locului de munca unde au lucrat toata viata si unde si-au distrus sanatatea.

De ce am fost internat in spital? Greu de spus. As putea sa folosesc cuvintele astea la orice lucru legat de spital. Trebuia sa mai stau pana maine, dar nu am mai rezistat psihic. E groaznic sa fi inchis intre 6 pereti, sa nu ai acces la un radio, la un televizor, sa vezi atatia oameni bolnavi langa tine. Sa-i vezi imbatraniti si sa te gandesti ca la 18 ani stai in aceasi cladire cu niste oameni care poate nu mai au de trait atatia ani cati am eu la bord. E demoralizator. E demoralizator sa stai la rand, sa astepti randul la injectie, sa vezi cum oameni indoiti de spate ies din cabinet si se indreapta inspre salon. Te simti ca si cum nu ai fi intr-un corp potrivit. Te intrebi involuntar “ce caut aici?”.

Lasand la o parte povestea lunga si plictisitoare, trec peste starea mea de spirit si ajung la conditiile oferite de spital.

Mancarea e aceasi. Aceasi fasole, aceasi varza, aceiasi taietei pe care i-a prins si sora mea. In prima zi la pranz primesc fasole cu carnat. Seara primesc macaroane cu branza. A doua zi la pranz primesc varza calita. Seara primesc macaroane cu varza. Cum se simte stomacul meu dupa asemenea mancare? Groaznic. Cu totii stim cat de mult baloneaza varza si fasolea. E groaznic sa simti ca stomacul te apasa, ca tot timpul vrei sa mergi la toaleta. Si asta nu din cauza ca nu imi plac mancarurile insirate mai sus; sunt bune, dar in cantitati mai mici. Daca nu primeam niste mancare gatita de la Ancu, ma trezeam cu o sarcina imaginara.

Saloanele reconditionate. In graba, bineinteles, doar suntem in Romania. Patul pe care trebuia sa dorm semana cu un lac. Capul imi era deasupra corpului, labele piciorului la fel. Noroc cu un domn care nu avea chef sa stea toata ziua internat pentru niste analize si m-a lasat sa dorm in patul sau. Curate si sarace. Asa pot fi descrise in doua cuvinte.

Baile compenseaza prin curatenie si conditiile decente. Curatenie daca nu cumva un domn de la tara cu niste mici tulburari psihice nu isi face nevoile pe unde apuca si nu provoaca o inundatie. Conditii decente daca nu cumva domnul respectiv unge peretii cu rahat.  Apa calda tot timpul, baile sunt curatate de 2 ori pe zi. Acelasi lucru si in cazul camerelor.

Asistentele brutale, cat usa de mari, care aveau impresia ca atunci cand dau injectie croseteaza, au plecat. Presupun ca le-au transferat la posta. Acolo-si pot descarca nervii in liniste pe diversi clienti uituci sau grabiti. Nu am avut probleme cu injectiile pana nu am dat de o asistenta mai tinerica. Tinerica dupa aspect si fara prea multa experienta dupa durerile provocate de injectiile aplicate. In mana dreapta  a vazut doua vene. O zi nu mi-am mai putut folosi mana. In cea stanga nu a dat de vena. A bagat acul pana s-a saturat. Tragea din “vena”, nu iesea decat aer. La un moment dat cand a scos acul aproape tot a iesit si sange.

Securitatea in spital lipseste cu desavarsire. Intr-o saptamana o singura data a fost inchisa usa de la spital, in rest se poate intra si iesi ca intr-o toaleta publica (diferenta e la pret, intrarea fiind gratuita). Presupun ca o persoana din interiorul spitalului m-a auzit vorbind la telefon despre bomba care s-ar putea pune in spital fara sa intrebe nimeni.

Si ultima pe lista, dar nu cea din urma, este doamna (daca o pot numi asa) care a reusit sa-l bage pe Dumnezeu si “coaiele” in aceasi propozitie. Dupa afirmatia “Cand vi la mine sa aduci dvd-playerul cu slujbele ca vor sa le auda doua surori de aici”, reiese ca doamna este pocaita. Presupun ca orice pocaita are dreptul sa isi intrebe sotul cu voce tare daca ii este dor de ea si daca i-a umblat cineva la coaie (ale sotului, nu ale doamnei)… Este ceva normal si cotidian. Cine altcineva sa umble la bijuterii decat sotia? Trebuia doamna sa fie sigura ca sotul ii este fidel. Alta intamplare cat se poate de dezgustatoare a fost cand am fost la toaleta dupa doamna. A fost mai rapida decat mine asa ca a trebuit sa astept sa-mi fac nevoile fiziologice. Mi-a fost groaza sa fac poza (ar fi spus unii ca sunt disperat sau pervers), dar parul lasat de dansa pe capac este mai mare decat parul pe care-l am pe picioare. Presupun ca la tara nu se depune pe capacul de lemn, dar la oras se lipeste de capacul de plastic.

Cam asta a fost aventura mea in spital. Sper sa nu mai dau pe la spital numai cand voi muri si nu va avea familia unde sa ma depoziteze, decat la morga. E groaznic sa stai in spital. Groaznic.

Nu stiu ce am. Sufar de insomnie. Astazi am fost la iarba verde, am umblat de mi s-a urat, am fost prin soare, dar nu imi este somn. Am incercat toate metodele posibile sa adorm: am baut o cafea (imi urca tensiunea si ma ia somnul), m-am uitat la OTV. Cred ca incep sa fac febra. Am luat un Fervex si mi-am pornit calculatorul.

Sa incep cu inceputul. Azi dimineata m-am trezit… ah, fara prea multe detalii.
La 8 si jumatate am fost prezent la spital cu Jannick, elevul olandez cu degetul rupt. Am asteptat cateva minute, am fost primiti la radiologie. Nu ma gandeam ca Spitalul Municipal Dej dispune de un aparat mai performant decat cel din Cluj, de la Spitalul de Ftiziologie (TBC, cancer la plamani, astm). S-au facut 2 radiografii, totul a decurs frumos. O bila alba pentru Spital.

La ora 13 am primit rezultatele la analize. Nici o leziune, doar un tendon rupt. Ne-am plimbat 10 minute de la Garda la Radiologie, Radiologie – Garda, Garda – Radiologie (a fost chiar amuzant) pentru a convinge doctorita ca baiatul are nevoie de radiografie pentru spitalul din Olanda. Intr-un final (chiar daca nu este legal, din cate am inteles, doamna doctor ne-a dat radiografia (mi s-a parut de bun simt)). Inca o bila alba in plus, pentru spital (chiar nu vedeam cu ce ii ajuta un plastic monocolor, in afara de birocratie). Ultima bila alba o ofer pentru gratuitatea serviciilor. Jannick tot repeta cuvintele “Money are not a problem”, dar a ramas cu ei in buzunar.
Dupa intamplarea de alaltaieri si intamplarea de ieri trag concluziile:
1. Serviciul de Garda este ok, daca nimeresti un medic sau un asistent care are chef sa lucreze;
2. Daca ai o problema minora, se poate rezolva la spital, pentru ca bunavointa este;
3. Nu recomand internarea sau operatiile (din auzite, nu vreau sa experimentez pe propria piele).

Am fost la iarba verde. De fapt, am fost la padure. Curat, lemne ude, am suflat o jumatate de ora in foc (halal astm in stadiu debutant), mi-am ars parul de pe mana, mi-am murdarit pantalonii, dar am reusit sa prajesc carnea (era o domnisoara langa mine, nu puteam sa-mi calc pe demnitatea de barbat). Frumoasa padurea de la Manastirea, doar ca un pic cam sinistra. Un pic mai mult, daca stai si asculti toate sunetele. Ancuta a auzit un lup si eu am vazut o rochie albastra printre copaci. Cand te sperii, creierul iti joaca feste. Nu mai calc pe acolo. Mi-a fost de ajuns de 2 ori in adolescenta + vizitele din copilarie.

O spun oficial: OTV e cea mai retardata televiziune de pe planeta. Daca dorito sa o vizionati, trebuie vizionata cu volumul la minim si cu capul pe perna. E cel mai recomandabil. Inainte ma plictisea si ma adormea, dar acum ma enerveaza. Nu il pot intelege pe Dan Diaconescu. Face emisiunile doar pentru rating si pentru banii din publicitate? Titlul de azi este “Magda a ucis-o pe Elodia!”. Prima varianta a Magdei era ca Tolea a ucis-o pe Elodia, apoi ca Elodia traieste si acum ca Magda a ucis-o pe Elodia. Nu ar trebui inchisi, pentru ca nu e democratic, ci le-ar trebui o pauza; lui Diaconescu un concediu si la Magda un creier nou.

Am citit aici o propunere a unei persoane care si-a declinat identitatea (nu stiu de ce) cu privire la sinistratii din Moldova. Niciodata nu mi-au placut moldovenii (nici oltenii, sa nu ma ascund dupa deget), dar maine voi da o fuga sau un telefon la Primarie, sa vad daca se poate face ceva. Nu stiu de ce aveam impresia ca Zilele Dejului sunt la inceputul lunii (de fapt sunt in 22-24 august) asa ca era un moment prielnic pentru o strangere de inima, de buzunar si de fonduri. Daca mai sunt si alte persoane ca mine care nu-i suporta pe conationalii nostri, sa le fie rusine. O bluza purtata, 10 RON, o pereche de pantaloni purtati (fara chiloti, sutiene si alte lucruri intime si murdare), o patura, nu cred ca sunt lucruri de care sa nu te poti lipsi. Fac un calcul rapid: 6.000 de cetateni au fost la votare (deci 6.000 de cetateni din 38.000 traiesc sau au peste 18 ani, deci e posibil sa aiba o sursa de venit), deci 6.000 de cetateni ar fii in stare sa ofere 5 ron. S-ar strange 30.000, adica 300.000.000 lei vechi. Ce poti cumpara de banii astia? Daca am merge la magazinul unde orice articol de imbracaminte costa 10 ron, am putea cumpara 3.000 de haine. Daca am dori sa cumparam apa, am putea sa cumparam 3.000 de litri de apa, adica 1.500 de sticle (nu, de cele 10.000 de prezervative nu vreau sa amintesc). Haideti sa nu demonstram la infinit ca suntem romani, ca nu ne pasa de ce se intampla in curtea vecinului si ca ne place sa ne batem in piept ca noi avem cu ce si la altii nu dam. Daca s-ar demara o astfel de campanie, cati dintre voi ar participa?

In fine, tot nu mi-a venit somnul. Nu stiu ce sa fac. Ma uit prin calculator dupa ceva film plictisitor.

Buna dimineata, draga jurnal.

LE: Este 2:29. Ma grabesc in pat sa prind somnul de 2:35