N-am patit nimic, nu sunt mort, doar ca n-am timp sa ma mai ocup de blog. Sunt ocupat pana peste cap cu ITfest, un fel de concurs “Cel mai bun benzinar”, dar la nivel national.

Sa trecem la oile noastre.

Se ia un autobuz de la Transurb, se iau 2 controlori tineri si se iau 2 copii: unul cu bilet si unul fara bilet. Nu spun ca autobuzul mergea spre ruta Somcut ca e neinteresant.

La un moment dat controlorii incep sa-si faca treaba, sa verifice biletele. Controlorul dinspre sofer ajunge la baiatul cu bilet, situat pe partea stanga a usii din mijloc. Ii rupe biletul si trece mai departe la copilul fara bilet, situat pe partea dreapta a usii din mijloc, deci distanta dintre cei doi copii era de 1 metru. Baiatul nu avea bani la el, era coleg de clasa cu celalalt baiat care avea bilet si ar fi trebuit sa mearga 40 de minute pe jos ca sa ajunga de la statia de la Parcul Mare pana acasa.

Incepe controlorul sa-si arate forta in fata unui baiat de 14 ani. Ii cere carnetul de elev, il intreaba unde merge, daca are bani la el, de ce nu si-a luat bilet, unde coboara, terminand cu “ne dam jos impreuna in statie”. Intre timp vine controlorul din spate la baiatul care si-a facut biletul. Ii spune ceva de genul “Bai prostule, de ce ti-ai facut biletul? Ti-am zis ca atunci cand ma vezi pe mine sa nu-ti faci biletul”.

Dupa ce autobuzul a oprit la a doua statie, controlorii s-au dat jos cu baiatul fara bilet. L-au tinut in povesti. N-am mai stat gura casca, pentru ca i-as fi bagat pe controlori in origini (p*zda masii, mai pe romaneste).

Concluziile? Dintr-un autobuz cu 50 de persoane, un controlor s-a putut lega numai de un copil de 14 ani, plus ca in fata lui, alt controlor i-a spui altuia “ba prostule, de ce ti-ai facut biletul?”. Cata nesimtire poate sa incapa intr-un om? Daca isi tinea gura era totul ok, dar sa mai ai nesimtirea sa-i spui “de ce ti-ai facut biletul?” unuia de langa tine si apoi sa te legi de celalalt?

Si ultima maxima marca Transurb:

Trecem la prietenii mei, amenintatorii. Trecem la firma de salubritate.

Pentru inceput, ascultati discurul reprezentatului firmei (e si actionar, presupun):

Pe mine m-a uns la suflet. Mi-au dat lacrimile cand am auzit cat de profund a fost discursul… Cu cat patos a fost rostit, cata daruire sufleteasca pentru un astfel de discurs, ce cuvinte importante “echipa de profesionisti”, “iubesc Dejul ca pe propria mea familie”. Imi sterg lacrimile si merg mai departe.

Echipa de profesionisti? Hmmm, nu ma leg de faptul ca Oloi nu intra la categoria de profesionisti si nici nu mai bat mai mult din gura, niste poze cu o scurta descriere cred ca sunt mai mult decat destule.

Aruncarea gunoaielor selectiv

“Euro-container” de Dej

Citez: “Dupa ridicarea gunoiului, in jurul containerului se face curatenie”. Sigur?

Euro 6, functionare silentioasa, nu polueaza

“Iubesc Dejul ca pe propria familie”

Maturatul stradal

In Gherla se poate ridica gunoiul selectiv si se pot imprejmui locurile unde sunt amplasate containerele. In Dej, NU.

Care este substratul informarii prezentate in Consiliul Local? Pai nesimtirea unei firme de salubritate care, dupa o vreme in care a prestat serviciile cum le-a prestat si la un pret exagerat, mai are curajul sa mai spuna ca “in 3 luni se va pune pe picioare”. Pai doi ani au avut o durere groaznica la basca dupa care in 3 luni o sa dreaga si o sa faca vrute si nevrute. Asa a fost si precedentul imparat: inainte sa plece a pus flori in tot Dejul si a asfaltat trotuare pe care nu le-a bagat in seama timp de 8 ani.

Ma asteptam sa aminteasca un “Suciu Dan”, in randul persoanelor care si-au bagat nasul, dar tin sa amintesc ca in urma unei sesizari facute de directorul firmei de salubritate unei terte persoane (nu mie), contractul intre familia mea si firma de salubritate exista. O sa scot azi o punga in drum, plina cu hartii sa vad in cate saptamani o sa dispara.

Nici in ziua de astazi nu inteleg de ce se baga mai marii Bisericii pe fir in tot ce apare prin jur.

Rupti de tehnologie, neintelegand o boaba din tot ce inseamna calculator, chip-uri, stocare, apar la diverse conferinte de presa unde se dau rotunzi. Nu e destul ca avem niste conducatori care mint de-ngheata apele, mai avem nevoie si de niste pinguini care sa se mai invarte pe acolo?

Cu “inregistrarea convorbirilor telefonice” s-a lamurit treaba. De fapt nu s-a lamurit ci pur si simplu subiectul a expirat. L-au dezbatut atat de mult niste tampiti incat nu au mai inteles nimic si l-au lasat balta. Nu poti explica unui om al bisericii ce e un mediu de stocare, cum sta treaba cu Gb, Tb si Pb, nu ii poti explica cum sta treaba cu uzura unui procesor, cu consumul de memorie ram in cazul folosirii unor aplicatii mai elaborate. Dupa parerea mea, preotii ar trebui sa-si dea cu parerea doar in domeniul in care-l cunosc. E ca si cum m-as lua eu de preotul X ca in timpul slujbei Y nu a facut Z, chiar daca nu stiu cum se desfasoara slujba si alte lucruri organizatorice.

Dar sa vezi un preot, cu barba pana-n piept, imbracat in frac si discutand cu niste experti in telecomunicatii si recitand citate biblice, iti vine sa-ti smulgi parul pubian.

Cat de greu e sa intelegi ca lumea a evoluat? Pana unde se va merge inainte cu Biblia? E o carte pentru suflet, asta am inteles, o crede cine simte ca are nevoie de ea, dar nu poti sa combini Biblia cu tehnologia in nici un fel. Ce-ar fi ca o persoana sa se trateze dupa Biblie? Ai racit, hai sa deschidem Biblia sa vedem cu ce te putem trata. Cu foarte multa rugaciune si credinta. Ai apendicita, cu vreo 100 de rugaciuni se rezolva? SIDA? Nici o problema. 200 de rugaciuni si esti sanatos tun. Cancer? Asta se rezolva in 3 miscari.

Preotii ar trebui sa-si tina fundul in biserica si sa ajute oamenii care au nevoie: tinerele care si-o trag prematur, tinerele care si-au tras-o prematur si s-au trezit cu un limbric mic sau doamnele invinetite, din dragoste, de niste barbati ideali.

Trecand peste indatoririle preotilor, din punctul meu de vedere, trecem la pasapoartele biometrice. Alt rahat adus la rang de lucru diavolicesc. Problema e simpla: nu vrei sa fi “subjugat”, “sodomizat”, “violat”, “insemnat cu numarul diavolului”, nu-ti faci pasaport. Ce e asa de greu? E foarte simpla ecuatia: daca esti atat de inteligent, stai dracului acasa si nu iesi din tara. Nu-ti introduce nimeni nici un chip in fund. Pana la urma ce e chip-ul respectiv? Pai (in limbaj taranesc), e un amarat de stick in marime foarte mica pe care se stocheaza niste date. E ca si cum ai umbla cu un stick in buzunar. Te poate intercepta cineva? Nu. De ce? Pentru ca e logic. Nu poti sa folosesti un calculator sau orice aparat electronic fara o sursa de energie. Daca nu cumva duci dupa tine niste baterii, dar asta e alta poveste.

Din nou pinguinii nostri apar si ne informeaza ca vom fi insemnati cu numarul diavolului, ca sfarsitul e aproape (imediat se implinesc 2000 de ani de cand tot se asteapta sfarsitul), ca ajungem toti cei rai in iad si ardem pana la sfarsitul zilelor. Povesti de adormit copiii. Daca vrei sa speri un copil, spune-i ca o sa ajunga in iad si o sa arda in cazane.

In ultima parte a iubitului meu text, va informez ca niste tineri mai evlaviosi protesteaza impotriva lesbienelor si a homosexualilor. Ca nu e etic sa fie astfel de relatii, ca se pierde din valoarea familiei traditionale. E etic sa-ti bati nevasta de sa-i sara fulgii? De ce nu protesteaza pentru stoparea violentelor in familie? E etic sa violezi un copil? De ce nu incearca intai pinguinii sa-si faca curatenie prin interiorul institutiei si apoi sa faca curatenie si pe dinafara. Traim intr-o lume in care toata lumea e experta in toate domeniile, toti cei care nu cred in valorile promovate de catre ei sunt “prosti”, “cretini”, “incuiati la minte”. Suntem o tara de multilaterali dezvoltati, de-aia o ducem asa bine.

Traim intr-o lume frumoasa, condusa de oameni frumosi. Incepe sa-mi para lumea asta cam roz.

Pana acum, doar reprezentatii BOR au sarit in sus. Ceilalti crestini si-au vazut de treaba si nu au crezut toate tampeniile pornite de “rudele” lor.

Aho, aho, cocalari si frati,
Stati putin si samanta nu mancati,
Si cuvantu’ mi-ascultati,
Despre puiul pitiponc de Dej o sa-nvatati.

S-a trezit odata-o fata
Parca din Paradis picata,
Frumoasa si cuminte,
Cu tragere de minte,
Cu par matasos,
Si sus si jos
Si cu trasaturi ingeresti,
Parca rupta din povesti.

Dar intr-o zi frumoasa
Zana noastra paseste din casa
Pasii marunti atingeau pamantul
Parca putea opri timpul.
Ochii-i straluceau in zare
Frumusetea ei oprea totul din miscare.

Corpul i se misca frumos
O admirai de sus pana jos
Iti rapea inima de frumoasa ce era
Frumusete ce orice-ntrecea
Pielea ei alba ca o stea
Obraji fini de catifea.

Dar fata noastra dulce si suava,
Incepuse sa se transforme intr-o epava.
Intr-o zi ceva a descoperit
Si parul cu apa oxigenata l-a albit
Zana noastra cu sanii de matase
Intr-o curva ieftina se transformase.

Curva noastra ieftina
Isi facea plimbarea zilnica
Poseta D&G, ochelari de soare
Rapandula fara de scapare.
Dintr-o data se oprise
“Salon de infrumusetare” citise
De bronzat a intrebat
Acasa a plecat
Banii de la maica-sa a luat
Doar pentru infrumusetat, manati bai! Hăi! Coi! Măi! Testiculoi!

La salon din nou apare
Achita taxa de bronzare
In cabina s-a pitit
Si s-a pus la fragezit.
Puiul nostru drag si dulce
Cu frumusete putea sa te adulmece
A ajuns dintr-o frumoasa
O curva si-o rapandula crasa.

Prin masini necunoscute
Toti baietii dau s-o f..e
Intra unu-i da bataie
Vine altu la-naintare
Ei nu-i place, ei se-opresc
Ea mai vrea, ei n-o doresc.

Si uite-asa, partea proasta
Curva este fata noastra
Din zana superba cu ochi caprui
S-a transformat in curva satului
Daca cu ea n-ai fost pervers
Ori esti prost ori esti pe invers.

“Sunt trista. M-am trezit cu ochii inlacrimati, machiajul imi era scurs pe fata. Ma machiez si cand dorm, nu stiu de ce, dar ma machiez. M-am trezit deprimata. Voi incepe iar o noua zi din aceasta viata infecta. Simt miros de sange. Simt mirosul fierului din sange. Cred ca astazi va fi o zi trista. Ma voi rani din cauza acestei vieti triste. Ba nu, mi-a venit menstruatia.

Ce bine ca mi-a venit. Nu mai trebuie sa-mi tai venele sa scriu cu sange pe pereti, sa fac poze si sa le pun pe hi5. E destul sa iau de jos si voi avea materie prima. Un zambet mi-a curprins fata. Sufar din cauza menstruatiei. Ma doar toate, sunt fericita.

M-am ridicat din pat, m-am indreptat spre baie. Vana e plina de sange. I-a venit si la mama. Ce familie trista am. De ce toate fetele suferim? Am fost sortiti din partea lui Dumnezeu sa suferim toata viata. Baietii de ce nu au nimic? Ce viata trista.

Am luat cutia de gel in mana, mi-ar aranjat frizura tip Curca. Ador sa fiu tunsa periuta si sa-mi intre bretonul in ochi. Ma simt ca o persoana care are o personalitate, ma simt ca un adevarat adult. Dar viata e trista. Ce rost are sa mai traiesc daca nu ma iubeste nimeni? Ma simt atat de singura. As vrea sa-mi gasesc un suflet pereche, cineva care sa ma tina in brate, cineva care sa ma sarute pe gat, cineva care sa ma muste de sfarcuri. Sfarcuri… sanii inca nu mi-ai crescut. Viata si-a batut joc de mine. Sunt o deformata, nu am sani, baietii nu au dupa ce sa se uite. Sunt urata si trec printr-o viata urata. Care este rolul meu in aceasta lume plina de ura? De ce toata lumea ma uraste? Nu ma pot intelege cu nimeni. Mama zbiara la mine, tata ma molesteaza (da, imi place, recunosc, puneti-ma la zid), cainele se urineaza pe cd-urile mele cu muzica. Viata de rahat, o urasc. Vreau sa mor. Dar nu-mi pot taia venele pentru ca mi-a venit menstruatia si nu vreau sa pierd prea mult sange, ca daca mor, ma bate mama.

Astazi voi purta o bluza noua. Are un cap mare de schelet pe ea. Mi-am luat si o curea. Am dat 1 milion pe ea. E tare de tot, are capete de schelete pe ea. In dimineata asta e frig. Imi voi lua si sapca mea cu capul de schelet pe ea, se asorteaza cu pantalonii in carouri. Sunt frumoasa, ma iubesc. Nu stiu de ce nu ma iubesc si altii. Chiar asa urata sunt? As vrea sa mor, as vrea sa plec din lumea asta. Sunt atat de trista. Ah, nu pot muri… menstruatia… hemoragia… mama.

Am ajuns la scoala. De ce se uita toata lumea urat la mine? De ce nu li se pare parul meu roz normal? Nu se potriveste cu machiajul negru din jurul ochilor? Nu se potriveste cu chilotii galbeni scosi intentionati din pantaloni? Ii urasc pe toti. Vreau sa fiu o persoana normala, dar nu sunt acceptata de aceasta societate urata. Toata lumea ma uraste. Vreau sa mor, vreau sa plec in alta lume, intr-o lume mai buna. A dracu hemoragie si mama.

Am fost ascultata la romana. Am primit un 4 pentru ca nu am stiut lectia. De ce sa-l invat pe Eminescu cand pot sa ascult Jimmy Eat The World si sa contemplez la nemurirea sufletului? Ma uraste si profesorul, ma uraste si Eminescu. Toata lumea ma uraste. Sunt atat de trista, sunt singura pe aceasta lume. Restul de 6,739,999,999 sunt niste fantome. Nimanui nu-i pasa de mine. Sunt atat de trista…

Sangele curge. Am uitat sa-mi pun tampon, dar am rezolvat cu niste vata. E atat de cald. Parca mor, mi-ar place sa mor, sa simt cu sangele iese din mine, sa simt cum sunt golita de orice particica de sange. Sa vad sange in jurul meu, sa fac baie in sange. Vai, ce-as mai lucra intr-o macelarie.

Astazi mi-a zambit un baiat. Mi-ar place sa fie prietenul meu. I-as spune sa-si lase breton, sa se imbrace in negru, sa asculte muzica mea, sa se machieze, sa-si faca unghiile, sa slabeasca. Ar fi pe placul meu, ar fi perfect pentru mine. Am vorbit cu el, i-am spus ca-mi place de el, i-am spus ce as face cu el, dar mi-a spus ca sunt o proasta si ca vreau sa-l schimb. Vai, scuza-ma, dar nu pentru mine isi face parul negru, nu pentru mine se machiaza. Se machiaza sa fie frumos. Ce prosti sunt baietii. Nimeni nu ma iubeste, ce lume de cacat. Sunt atat de trista… imi vine sa plang. Ba nu, plang deja. Nu-mi mai dau seama cand plang sau cand nu plang, deja e ceva cotidian.

Sangele tot curge. Siroaie de sange acopera patul. Voi face niste poze si le voi arata prietenelor mele. Le voi spune ca am facut ceva cu un baiat, sa fie geloase. Voi rade de ele si voi fi mandra de mine. Dar nimeni nu ma vrea, voi muri virgina. Voi muri singura, nimeni nu ma va iubi. De ce e viata atat de trista?

Ma simt singura. Doar ursuletul cu care dorm ma iubeste. Il tin in brate, il strang la piept si-i soptesc la ureche ca-l iubesc. Se uita la mine cu ochii lui negri si-mi zambeste. Nu spune nimic. Nici el nu ma iubeste. Nu exista comunicare intre noi, nu ma vrea. Sunt prea urata pentru el, e nu e pe placul meu. Niciodata nu voi fi iubita. Voi ramane singura. Vreau sa mor, la naiba cu mama si hemoragia mea.

Ma culc singura si trista. Nu e nimeni cine sa ma stranga in brate. Sangele se scurge din orificiu. Vreau sa se scurga tot, vreau sa mor si nimeni sa nu-mi planga la cap. De fapt nimeni nu-mi va plange pentru ca sunt singura, nimeni nu ma iubeste, nimeni nu ma vrea.

Sunt moarta inauntru. Sunt ca un mar putrezit, sunt ca un rahat mucegait, sunt ca o urina alterata sunt ca o batrana violata de 10 culturisti. Sunt o persoana pierduta, sunt o ramasita in aceasta viata urata, sunt ultima persoana de pe Pamant. Nimeni nu ma iubeste.

Voi muri, dupa ce voi scapa de menstruatie. Si de mama, dar iar va veni menstruatia si tata se va recasatori… Ce viata urata am, ce viata trista. Sunt singura. La naiba cu mine. Ma urasc.

Adio, draga jurnal.”

Cand am auzit prima data despre incalzirea globala, mi s-a facut pielea de gaina. Imi imaginam ca se va topi toata gheata de la poli, toata apa se va revarsa peste continente, se spunea ca marile vor creste cu cativa metri, iar eu ma intrebam la ce altitudine este Dejul, ca sa fiu sigur ca nu o sa ma inec.

Atat de rau am tinut cu incalzirea globala, incat anul trecut am trimis la un concurs un filmulet de vreo 4 minute legat de aceasta tema si am primit si un premiu pentru el. De multa vreme mi-a stat in plan sa caut niste poze ale Polului Nord vazut de sus. Intr-un final m-a lovit norocul si am gasit o arhiva cu poze din 1997 pana in 2008.

Este 3:00, iar temperatura de afara este de -14 grade. Mi se pare ca este iarna in toata regula; zapada multa lipseste, dar temperatura se mentine rece (“e cancer”, pe limbaj popular.) Nu imi pot da seama unde au disparut gradele in plus (“Temperatura globului creste in fiecare an cu cateva grade!”). Trebuia sa fie mai cald in perioada asta, daca ar fi sa ascultam parerea specialistilor, nu? Sa nu mai spun de zapada de 1 metru pe care am prins-o pe 22 noiembrie la altitudine de sub 1300 de metri mi se pare un semn al incalzirii globale.

In urmatorul filmulet este prezentata evolutia ghetarilor din anul 1997-2008. Interesant este faptul ca in unii ani, gheata s-a refacut in zonele de unde a disparut. In acest caz ma intreb daca Pamantul nu se poate regenera sub poluarea actuala, la fel cum s-a regenerat si in cazul unor dezastre naturale (nu, Pamantul nu are 6.000 de ani).

Incalzirea globala incepe sa se transforme intr-un circ politic. Cine are de castigat din acest circ? Tarile mari care demareaza tratate si le si semneaza. Tarile care-si permit sa pastreze si o agricultura pentru consum si alta pentru biodiesel, tarile care-si pot manipula cetatenii atat de mult, incat toti si-ar cumpara “becuri ecologice” pline de mercur, tarile care stiu ca rezerva de petrol e pe duca (oare in mainile cui sunt rafinariile din Irak? va dau un indiciu: totul a inceput sub pretextul atentatelor din 11 septembrie) si vor sa se orienteze spre alte resurse pentru producerea combustibilului. Cel mai mare producator de biocombustibil este Europa, producand 4,9 milioane din 6, iar restul este produs de America. Cazurile in care discutiile despre incalzirea globala au murit in timpul sedintelor Parlamentului din America nu au fost putine. Politicienii americani stiu ceva ce noi nu stim si nu vor sa ne zica.

Teoria mea este alta si o voi prezenta printr-un exemplu: sa spunem ca exista un profesor de geografie foarte respectat, care pregateste elevii minutios iar acestia se intorc cu diplome de la concursuri nationale si internationale. Intr-o zi, acest profesor respectabil are o mica problema cu maseaua, o durere ingrozitoare, o durere care-i sfarsea sufletul, iar printr-un litru de tuica a reusit s-o calmeze. Venit la clasa, se apuca sa le explice elevilor ca linia alba din jurul hartii (conturul) sunt defapt ghetari, ce altceva poate fi reprezentat prin alb decat zapada? Si le explica elevilor o jumatate de ora pana ajung bietii copii sa-l creada. Mai spre seara, revenindu-si din mahmureala, si-a dat seama de tampeniile pe care le-a scornit si, in loc sa-si asume vorbele, a mai vorbit si cu alti profesori sa-l acopere. Si uite asa, putem transpune exemplul nostru in cazul cercetatorilor care fac descoperiri nemaipomenite. In toata povestea asta cu incalzirea globala, doar un singur nume am retinut din 2 vehiculate, fiind cel al lui Al Gore. Celalalt nume era al unui cercetator care a spus ca toata incalzirea globala e o aiureala.

Pornim televizorul si auzim “cercetatorii au descoperit…”, “un grup de cercetatori…”, “niste cercetatori dedicati…”, dar niciodata nu auzim nume, niciodata nu se spun numele cercetatorilor care fac studiile, doar niste introduceri tampite care nu pot fi luate ca surse credibile. Am impresia ca toate stirile astea sunt fabricate in studio-uri sau exista vreo pagina de care n-am aflat si unde se scriu tampeniile astea.

Spre final, doua poze cu evolutia ghetarilor din 1997 in 2002, din 2002 in 2008, respectiv din 1997 in 2008, prin culoarea galbena fiind reprezentata gheata topita de-a lungul anilor. Incepe sa mi se faca rau de la prostia si povestile cu care suntem inconjurati sau mi se face rau din cauza persoanelor care le cred.

1997 – 2002

2002 – 2008

1997 – 2008

Se pare ca pe anumiti oameni ii deranjeaza ce scriu pe blog si in loc sa discute direct cu mine, sa publice un comentariu, sa imi trimita un e-mail sau sa citeasca anumite articole printre randuri, pun totul la suflet si se folosesc de terte persoane pentru a-si prezenta nemultumirile fata de mine si fata de ce scriu.

Ultima data cand a intrat tata in camera sa ma intrebe “de sanatate” a fost atunci cand a primit amenintari din partea fostului primar pentru ca am postat niste reclamatii pe domnuleprimar.ro. Cu amenintarile a ramas, pentru ca eu nu am bagat de seama. Sunt satul de amenintarile de tip vechi (sa nu zic ceausist) cand toata lumea nu se impotrivea regimului de teama securitatii. Nu vreau sa ma impotrivesc nimanui, incerc sa informez cetateanul despre desfasurarea diferitelor activitati in oras sau sa critic anumite decizii luate de actuala administratie (pana in prezent nici o persoana din primarie nu s-a plans de ce scriu). Sa trecem la ale noastre.

Acum, pentru a doua oara, intra in camera sa ma intrebe de blog pentru ca anumite persoane sau o anumita persoana care a stat la organizarea Festivalului Samvs i-a reprosat ca am criticat… pregatiti-va… am criticat Festivalul “SAMVS”, in loc sa critic “Zilele Dejului”. De cand sunt mic, stiu ca se organizau 2 festivaluri: “Festivalul Berii” si “Zilele Dejului si Festivalul “SAVMS”". Sa ma fac inteles: pentru mine Zilele Municipiului Dej si Festivalul Culturii Somesene “Samvs” este unul si acelasi lucru. Nu imi pot imagina care este supararea persoanelor in cauza. Am criticat festivalul in sine si nu organizatorii. Mi se pare mie sau sunt singurul din oras care a publicat ceva despre festival? Oare nu cumva sunt singurul din oras care a tinut evidenta pe Internet, exprimandu-mi opiniile personale, argumentandu-le cu poze sau cu filmari? Oare supararea a venit in momentul in care am criticat atmosfera de micarie si de o parada a modei presarata cu iz pubertin cu influente emo, intrebandu-ma retoric daca nu cumva in Casa de Cultura nu exista actori care ar putea sa poarte niste costume populare si sa circule prin multime pentru a crea o alta atmosfera?

De dragul persoanelor in cauza voi modifica titlurile posturilor cu “Serbarile Dejului”. Nu stiu de ce trebuie sa imi pierd vremea scriind astfel de tampenii, cand cineva mi-ar fi putut da un e-mail imi care sa imi explice confuzia. Data viitoare voi suferi de miserupism.

Ah, am uitat. Sunt major, am 18 ani, raspund de ceea ce fac si ceea ce zic. Daca aveti un repros eu raspund pentru el, subsemnatul SUCIU DAN, nu stimabilul SUCIU SIMION. Cand veti putea accesa suciusimion.net, va rog sa il criticati.