Da, sunt student in Cluj-Napoca. Nu despre studentia mea vorbim, ci despre un articol din Adevarul de seara, legat de studentii din anul 1. Articolul cu pricina este acesta: Se ard la buzunare din prima zi de studenţie.

Bine ca se ard la buzunare din prima zi, ca in zilele urmatoare se vor arde si in alte locuri unde nu prea bate soarele. Nu imi pot imagina cat de inconstient poate sa fie un parinte, astfel incat sa ii satisfaca “proaspatului student” fiecare dorinta. Si nu, nu sunt dus cu pluta sau vorbesc prostii. Mergem pe articol si argumentez.

Ioana D., o studentă din C., în anul întâi la studii americane, a  cheltuit în prima zi de facultate 350 de lei. , sumă în care este inclusă cazarea la cămin (80 de lei), 50 de lei costul taxiurilor necesar deplasării în oraş, aceeaşi sumă pentru ieşirile la terasă, 50 de lei pentru mâncare şi peste 100 de lei pentru achiziţionarea unor obiecte de uz casnic. „Nu mi-a venit să cred cât de scumpe sunt toate în Cluj. De la Iulius Mall până la cămin mi-au cerut 15 lei, mi se pare exagerat”, a spus Ioana D.

S-o luam cu incetul: cazarea da, e 80 de lei; 50 de lei costul taxiurilor? Vai draga, cred ca ai fundul prea fin si sensibil ca sa ti-l freci de un scaun de autobus/tramvai. Nu e scuza ca esti din afara orasului, pentru ca si eu sunt din Dej si nu mi-e rusine sa ma urc pe un troleu. Si mai ales, sa intreb pe cineva de pe strada, ce trebuie sa iau ca sa ajung din punctul A in punctul B. E 3 lei biletul si te duce dintr-un capat al Clujului in celalalt. Si totusi, daca vrei sa-ti spun un secret  si mai mare, te aduce si inapoi, ca biletul e cu doua calatorii. Nu-i asa ca-i tare chestia asta? Te-ai gandit vreodata ca poti sa calatoresti asa ieftin?Deci 50 de lei aruncati pe apa sambetei

50 de lei pe mancare: vai draga, ai mancat o pizza cu 15 lei, ai baut un nectar cu 5 lei, seara ai iesit cu fetele la o prajitura unde ai aruncat 10 lei si micul dejun a fost in oras cu fetele, unde ai mai spart 10 lei. Restul de 10 lei care nu ies la calcul, i-ai folosit pentru atotnecesarele snacks-uri, chips-uri si gume de mestecat, sa miroasa gura frumos a menta, doar esti clujeanca. 50 de lei mancare/zi? De cantina oare n-ai auzit? Hai sa-ti mai spun din secretele mele: pe strada Horea (strada aia lunga care porneste de la Gara si ajunge spre centru), pe la numarul 19-21 este un restaurant, iar in fata lui este o tabla mare pe care scrie tot mare “Meniul zile la 15 lei: felul intai, felul doi si felul trei”. Nu-ti place restaurantul asta? Mai urci un pic pe Horea inspre centru, tot pe partea dreapta (partea restaurantului) si a 4-a straduta la dreapta (e o straduta mica, pietonala), te duce la un restaurant de tip “impinge tava”. Cred ca cu 15 lei de saturi de nu-ti mai trebuie nimic. Veti cate sfaturi utile iti dau? Sunt un adevarat “ghid al studentului”.

Dar vai, ai mai dat 100 de lei pe “obiecte de uz caznic”. Pai nici nu ma mira sa dai atat, mai ales cand cumperi din Iulius Mall (se subintelege). In aia 100 de lei ce-ai cumparat? 2 polonice, 3 linguri si ti-a mai ajuns de o linguro-furculita si de un cutit? Un sfat prietenesc: in Cluj exista piata, mai exista alte magazine mai ieftine, nu trebuie neaparat sa cumperi de la Iulius, doar esti studenta.

50 de lei iesirile la terasa? La cate fu*ute de terase te-ai putut duce incat sa cheltui 50 de lei? Un amarat de suc e 4-5 lei, pe ce naiba dai tu 50 de lei?

Sa facem un calcul: nu mai mergi cu taxiul si nu mai mergi la terase, iar “obiecte de uz casnic” nu mai cumperi in luna octombrie. Asta ar insemna ca din 350 de lei scadem 200 de lei. De aici rezulta ca o sa cheltuiesti pe zi 150 de lei. Hai ca is indulgent si scad suma la 100 de lei. 100 de lei/zi pentru o luna inseamna 30 de milioane. 30 de milioane? What the fuck? Daca vei cheltui atat de mult in timpul facultatii, iti voi prezice viitorul: dupa ce termini facultatea, iti iei un bosorog cu bani ca sa te intretina.

„Nu mi-a venit să cred cât de scumpe sunt toate în Cluj.”

Cand am citit articolul, nu mi-a venit sa cred ca parintii tai chiar investesc bani in tine.

Bobocii şi-au negociat „la sânge” banii de buzunar pe care-i vor primi din partea părinţilor lor, între 200 şi 300 de lei pe săptămână. „Vom vedea după prima lună, dacă vom avea nevoie de mai mult”, a spus Z. A., student la drept.

200-300 de lei pe saptamana?? Adica 800-1200 de lei pe luna? Asta e un salar intreg. Cine poate sa fie atat de prost incat sa dea unei persoane care are 2 maini, 2 picioare, nu are deficiente locomotorii, nu sufera de boli mintale, este capabila din toate punctele de vedere sa munceasca, un salar intreg doar pentru “a invata la facultate”. 200-300 de lei/luna nu e destul?

Si mai ales cum invata ei la facultate:

Cei care nu au avut încă timp să testeze viaţa de noapte din Cluj sunt convinşi că în această seară nu vor rata o petrecere incendiară, spre satisfacţia patronilor de cluburi, care-şi vor mări consistent vânzările odată cu venirea studenţilor în oraş.

Ce ar trebui sa faca un proaspat student la Cluj, din punctul meu de vedere?

1. Sa invete sa se descurce singur, asta insemnand: sa-si imparta banii incat sa-i ajunga, sa invete ca e ok sa folosesti mijloacele de transport in comun, sa gateasca, sa isi gaseasca un loc de munca part-time, ca sa vada cum e sa castigi un ban (numai asa il vor aprecia cum trebuie). In plus, mersul pe jos face piciorul frumos.

2. S-o lase mai incet cu petrecerile si iesirile pe terasa. Clujul e Cluj, e oras mare, localurile sunt mai scumpe si poti sa mergi si la o plimbare prin parc sau sa vizitezi orasul in detrimentul unei terase.  Sa iesi in fiecare zi undeva, cred ca trebuie sa fi de-a dreptul smintit.

3. Sa nu aiba impresia ca daca vine in Cluj, trebuie sa isi ridice nivelul de gust la puncte neatinse pana acum. Poate ca vedeti studentii din anul 2 ca se duc prin terase sau pe nu mai stiu unde. Nu va ganditi ca poate ei lucreaza, sunt partial-independeti din punct de vedere financiar si nu depind atat de mult de parinti?

4. Somn mult, ca e bun si e pe gratis. Dupa ce stai pana pe la 12-1 la o terasa, inspiri 1 kilogram de fum de tigara si te intorci la camin, o sa-ti garantez ca vei avea cel mai de cacat somn. Si in plus, vei mirosi ca un horn.

Sa fi studenta si sa vi cu asemenea pareri intr-un ziar local, ma face sa cred ca ai facut 12 ani de scoala doar pentru cunostintele tale generale. Cand vine vorba daca ai invatat ceva practic, apare un zero barat, mare cat pagina. Si parintii aruncau banii cu lopata dupa tine, iar tu ii prindeai cu plasa.

Parerea mea.

Ioana Danciulescu din satul Coceni, comuna Știulete (Ioana D. din C.) si Zaharia Alexandru (Z. A.) sunt personaje imaginare. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare…

… not

Maine revin cu “Cat am cheltuit in prima zi la Cluj”.

Cred ca putine persoane nu au fost atrase de interfata browserului creat de echipa de la Google si anume Chrome. Chrome a venit cu o interfata simpla, fara bara de meniu, au renuntat si la bara de titlu in detrimentul a 3 butoane si numele companiei in stanga lor. Un screenshot face cat 50 de cuvinte:

Interfata Chrome (default)

La polul opus, browserul celor de la Mozilla, Firefox, are o interfata grosolana (cea default). Cel putin, o consider foarte incarcata si dupa umila mea parere, ocupa prea mult spatiu fara nici un motiv.

Interfata Firefox (default)

Se observa diferenta dintre cele doua interfete. Prima e eleganta, a doua e incarcata. Poate ca acum cativa ani era la moda, dar acum e invechita.

Pasul 1: Primul pas consta in micsorarea butoanelor. Click dreapta pe bara de meniu (intr-o zona goala din dreapta de Help) si alegeti Customize. In parte de jos a ferestrei, exista optiunea “Use Small Icons” pe care trebuie s-o bifati. Urmeaza dezactivarea barei de “semne de carte”. Click pe View -> Toolbars si click pe Bookmarks Toolbar pentru dezactivare.

Dupa setarea icoanelor mici si dezactivarea barei cu “semne de carte” (halal traducere)

Pasul 2: Urmeaza partea putin mai complicata si anume: instalarea extensiilor. De 3 extensii avem nevoie ca sa mai scapam din latimea partii de sus a browserului. O sa le luam pe rand.

Extensia 01: Compact Menu: inlocuieste vechiul meniu tip text, cu un singur buton. Click aici pentru download. Dupa instalare, click pe “Restart Firefox”. Dupa ce browserul reporneste, click pe “Yes”. Extensia adauga automat butonul in partea stanga a ferestrei, in stanga barei de navigare.

Interfata browserului fara bara de meniu (chenarul rosu eu l-am trasat)

Pozitia butonului se poate schimba printr-un click dreapta pe bara de navigare (intr-un loc liber) si apoi Customize. Prin drag’n'drop, puteti muta butonul in stanga barei de adrese sau in stanga campului de cautare.

Extensia 02: Hide Caption: extensia ascunde bara de titlu si adauga 3 butoane in dreapta barei de navigare, astfel mai castigati cativa pixeli. Click aici pentru download. (bifati “Let me install this experimental add-on” pentru a putea descarca extensia)

Interfata browserului dupa instalarea extensiei Hide Caption

Extensia 03: Tabs on Top (alternative): extensia schimba pozitia tab-urilor si le muta deasupra barei de navigare (Chrome style). Click aici pentru download. (totusi, extensia nu e compatibila cu “Hide Caption” asa ca pozitia butoanelor de de inchidere, micsorare si marire a ferestrei raman in acelasi loc)

Interfata browserului dupa instalarea extensiei Tabs on Top

Extensia 04: Hide Menu Bar (alternative la Compact Menu): pentru un incepator nu e practic ca bara de titlu sa nu fie activa. Extensia ascunde bara de meniu, iar pentru activare, o simpla apasare a tastei ALT, o va aduce la locul ei. Click aici pentru download.

Nota de final: Orice extensie poate fi stearsa/dezactivata din Add-Ons (click pe Tools -> Add-ons). Dupa dezactivarea tuturor extensilor instalate, browserul revine la interfata initiala.

Nota de final 2: Internet Explorer 8 este la fel de prost ca si Internet Explorer 7, Internet Explorer 6 si Internet Explorer 5.

Cam atat pentru astazi.

Cand iei niste experti (cu facultati si doctorate) si ii pui sa faca o analiza pentru minunatul presedinte al Romaniei (doar vine campania electorala, nu?), iese asa ceva:

Cum orasul este mic si exista atatea asociatii cate degete la o mana, vin cu niste detalii informative privind pasii care trebuie urmati pentru depunerea unei cereri pentru acordarea disponibilitatii denumirii unei asociatii.

Pasul 1. Trebuie platita taxa de 5 lei la Finainte (strada Mihai Eminescu). Taxa se plateste la primul ghiseu pe stanga. Trebuie s-o informati pe doamna respectiva ca acolo se plateste, pentru ca ea n-are  cunostinta de asa ceva. Ii aratati si contul unde trebuie depusi banii si va rezovla in 3 minute.

Pasul 2. O intrebati frumos unde trebuie depuse actele (formularul il descarcati de aici si il printati in 3 exemplare) pentru rezervarea numelui. O sa va raspunda “la posta”, dar nu trebuie puse acolo. E o intrebare capcana, va mai amuzati de pregatirea continua de care au parte functionarii publici.

Pasul 3. Urmatoarea oprire este la Judecatorie. Intrati in Judecatorie, incercati toate usile (care sunt, bineinteles, inchise) dupa care mergeti la portar (daca-l gasiti) si-l intrebati daca ii cineva prin judecatorie: TEAPA, e greva.

Si mai zicea cineva ca nu avem un sistem de cacat?

Mi-e groaza sa ma gandesc cata bataie de cap o sa fie cu statul asociatiei, dar o sa revin cu detalii. Eventual, restul birocratiei o mut in Cluj.

Ieri la ora 20:10 s-a difuzat la ProTV filmul Pact cu Diavolul (The Devil’s Advocate). Fiindca filmul a fost marcat cu simbolul 15, eram curios sa vad o descriere mai larga a simbolului, pe care am gasit-o pe pagina CNA-ului:

“Cerc cu numarul 15 de culoare alba, pe fond rosu:
- productii audiovizuale interzise copiilor sub 15 ani (violenta fizica, psihica sau de limbaj intensa, sistematic repetata, violenta casnica sau sexuala, scene de cruzime asupra oamenilor sau animalelor, scene de sinucidere, consum de droguri si alcool, comportamente si atitudini antisociale ce pot fi imitate cu usurinta, scene care descriu abuzuri asupra copiilor sau care prezinta femeile în ipostaze degradante, divertismentul pe teme sexuale sau care are conotatii sexuale ori în care abunda limbajul vulgar ori licentios, reality-show pe teme ori având conotatii sexuale sau axat pe violenta fizica sau psihica, filme erotice, filme horror, competitiile full-contact); aceste producţii s edifuzează numai în în intervalul orar 22.00 – 6.00″

Comparati descrierea de mai sus cu o secventa din film, difuzata in jurul orei 21:30-22:00 (chiar daca filmul trebuia difuzat dupa ora 22:00):

Nu mai am ce sa comentez, pur si simplu incep sa inteleg de unde atata imaginatie in capul celor de 12-15 ani, care posteaza mesaje pe diferite forumuri cum ca ele la 11 ani fac sex oral si nu is dau seama de ce nu au orgasm, iar de la 14 ani devin deja “experte in sex”, pt’k'au’fakto’k'multzi’baeti.

Cel mai amuzant experiement e sa intri pe un forum de-asta de adolescenti (in teorie) si sa vezi toate pipitele cum se intreaba de ce nu le-a venit luna asta, daca pot sa ramana insarcinate daca isi fac treaba cu dusul si de ce trag vanturi prin metrouri.

Vina e a parintilor pentru ca isi lasa copiii liberi si ii rasfata ca pe niste regi. Nu m-am mirat intr-o noapte, in drum spre Maramures, la 3 dimineata intr-o benzinarie din Dej, o pipita de 15 ani sa se suie intr-un BMW. La cat de sumar era imbracata, nu cred ca era cu frate-so la cumparaturi.

Oricum, astept ceva stiri de la CNA sa vad ce amenda au dat ProTV-ului pentru scenele din film. Cred ca nici una, chestiile astea “minore” se mai trec cu privirea.

In incheiere, as putea sa citez dintr-un internaut “Dac-as avea copii ca astia, i-as vinde pe Ebay”. Vecinul Radu a venit cu o idee buna, dar care, din nefericire, nu poate sa fie pusa in practica niciodata; se numeste hiperavortul.

“In alta ordine de idei, am inventat o noua metoda de avort. Hiperavortul. E ala in care impusti direct mama in cap [...] Preferabil înainte de a rămâne însărcinată. Sau măcar să schimbe legea avortului, să ai voie să-l faci până în luna a 240-a. Să te duci la copchilu cretin de 14 ani şi să-i zici. Bă, eşti imbecil. M-am hotărât să te avortez! Şi bang.”

Erata: Mi-am dat seama ca mai sus nu am avut dreptate. Pre-pubertinii din ziua de astazi sunt educati ecologic. Ei, in mintea lor, gandesc genial. Daca ar fi sa luam o relatie clasica, avem asa: o gramada de flori, kilometri de plimbari, inghetata, ciocolata, filme, jucarii de plus, excursii, gratare, plimbari cu barca. Ganditi-va ca daca oferiti cuiva in dar o floare, distrugeti natura. Cat se polueaza pana se face un ursulet de plus? Ciocolata nu e sanatoasa, filmul iti strica ochii, daca te plimbi prea mult, iti strici incaltamintea + ca distrugi si trotuarul comunitatii.  Daca te plimbi cu barca, distrugi ecosistemul din lac. O gramada de bani investiti pentru nimic.

Daca ar fi sa luam o relatie din ziua de astazi: ai cunoscut-o, ai vrajit-o, ai aranjat-o, alta la rand. Cat investesti? Vreo 10 minute de zis bancuri primite pe messenger, 5 minute de povestit despre cat de cool esti si cat de mumoasa e ea, 5 minute de convins (ea nu se lasa usor, pentru ca nu e o fata usuratica) + 6 lei pe o cutie de prezervative, care o sa-ti ajunga la 3 fete, doar nu esti prost sa stai cu ea mai mult de o noapte. Asta e cazul perfect. In cazul urat pentru baiat, ofera fetei niste crema pentru hidratarea pielii. No pinky broken holes!

Baietii de la BroHouse au lansat un concurs prin care ofera un logo unui proiect realizat de tineri.

Proiectul meu din studentie va fi o agentie de turism si anume Carpontica Travel. Cred ca majoritatea persoanelor, cand aud agentie de turism, au impresia ca vreau sa duc romani si sa-i plimb prin Franta, Germania, Italia, Spania, Grecia sau prin alte locuri din afara, la preturi cat mai mici si calitate a servicilor direct proportionala cu pretul.

Nu, eu vreau sa fac ceva diferit. Eu vreau sa atrag turistii straini in Romania, prin oferirea unor pachete perfecte si ieftine, prin care sa fie tratati ca si niste regi.

Ce am facut pana acum pentru proiect: am gasit o persoana deosebita care mi-a oferit agentia de turism de care sa ma ocup si s-o modelez dupa placul meu, am vizitat o parte din Maramures, am facut peste 1.000 de poze la toate obiectivele turistice, pe care le-am urcat pe viitoarea pagina a agentiei. Mai pe scurt: am facut treaba multa pe bani putini.

Aventura cu Maramuresul a inceput intr-o luni dimineata, cand, impreuna cu Ancuta, ne-am luat rucsacurile in spate si am pornit inspre Baia-Mare. Chiar daca aveam dinainte pregatita lista cu atractiile pe care trebuie sa le vizitam, am ajuns la concluzia ca ori sunt neinteresante, ori nu avem destul timp sa mergem sa le vizitam. Cum altfel puteam calatori ieftin si rapid, decat cu masina de ocazie? Prima oprire a fost in Baia-Mare, unde, flamanzi, am cautat Muzeul Satului, dar pe care nu l-am gasit. Daca ma gandesc mai bine, la cat de flamanzi eram, nu ne-ar fi atras nici o atractie turistica, decat daca ne dadeau de mancare. Totusi, am mai fotografiat centrul istoric si Turnul Stefan. Trebuia sa ajungem in Chiuzbaia la Rezervatia Fosiliera, apoi in Cavnic, dar ne-am hotarat ca e timpul sa mergem in Sighetul Marmatiei, pentru ca era in criza de timp (era doar ora 11, dar noi eram in criza de timp). Dupa o plimbare cu autobusul pana in Baia-Sprie, am prins o masina de ocazie care ne-a dus pana in Sighetul Marmatiei si care ne-a oferit si o prezentare a orasului gratuit. Dupa serpentinele de pe Gutai, de-abia am asteptat sa ne dam jos din masina.

In Sighetul Marmatiei nici nu am stiut de unde sa incepem cu fotografiatul. Am ajuns, totusi, la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Nu ne-am lasat pana nu am fotografiat fiecare celula a inchisorii. Dupa o ora in care am vizitat tot ce se putea vizita in cadrul muzeului, am pornit inspre Sapanta. Era ora 15, eram rupti de oboseala, umblam pe strada fara sa stim in ce directie trebuie s-o luam. Am avut noroc si de data asta, un domn a binevoit sa ne duca 20 de km pana in Sapanta.

De cand imi doream sa vizitez Sapanta, dar nu mi-am imaginat niciodata ca e asa departe de Dej. Totusi, intr-un final, visul meu a devenit realitate. M-a surprins numarul mare de turisti prezenti in zona, majoritatea turisti straini: francezi, germani, in mare. Cimitirul de la Sapanta e un loc deosebit si unic: un cimitir pe crucile caruia sunt ironizate persoanele care zac in morminte. Pentru mine, ca roman, a fost usor sa inteleg ce scrie pe cruci, pentru straini mai putin; totusi, am facut o fapta buna si le-am tradus cateva insemne unor francezi.

Dupa ce ne-am facut cumparaturile din fata cimitirului, am pornit inapoi spre Sighetul Marmatiei, unde urmatoarea oprire a fost Muzeul Satului, o poarta spre trecut. Asezat pe un deal la iesirea din Sighet spre Baia-Mare, este un sat articifial, construit prin mutarea unor locuinte din tot tinutul maramuresean si asezarea lor in jurul unei biserici. Din tot muzeul, lipseau niste oameni imbracati in costume populare, care sa te intampine calduros. Totusi, atmosfera pe care ti-o ofera satul este una deosebita. Te rupe de prezent si te arunca direct in trecut, cand curentul electric era ceva necunoscut, cand aveai fata de maritat, puneai un par in fata casei si-l umpleai cu oale, cand nu exista parchet sau pardoseala ci lut.

Se insera, era cam ora 19 si era timpul sa pornim spre Poienile Izei, locul nostru de cazare pentru cele 4 zile ale sejurului. Cu greu am ajuns in acest capat de lume, dar ne-am cazat rapid intr-o pensiune, care ne-o oferit niste conditii ireprosabile. Dupa o masa copioasa, am cazut amandoi in pat, rapusi de oboseala.

A doua zi, in jurul orei 10 am pornit din nou la drum. Trebuia sa ajungem la Barsana, sa vizitam Manastirea. Dupa ce treci de poarta manastirii, parca intri intr-un alt taram. Constructiile sunt perfecte, aranjarea lor este perfecta, totul in jur este perfect. Complexul este o realizare de invidiat, pus la punct si construit de niste maicute. Daca eu am ramas impresionat, inseamna ca oricine poate sa raman impresionat la vizitarea manastirii.

Dupa ce am iesit de pe poarta manastirii, a inceput distractia: nu mai stiam in ce parte s-o luam, ca sa acoperim atractiile. Am facut o boacana cu drumul: spre exemplu, daca vreau sa ajung in Gherla, am mers pana in Cluj dupa care am venit inapoi in Gherla. Cam asa am patit noi. Am mai vizitat Muzeul Sculptorului Ioan Barsan si Complexul de Mestesugarit din Ieud. In a doua zi nu am rezistat prea mult, asa ca ne-am intors in Poienile Izei pe la ora 17.

A treia zi am pastrat-o vizitarii comunei unde am fost cazati. In Poienile Izei exista o biserica de lemn, patrimoniu UNESCO, in interiorul careia sunt desenati niste draci. Putin ciudat pentru mine sa gasesc draci in biserica, chiar daca logic, asa ar trebui sa fie toate. Prietenul nostru, Ghita, ne-a plimbat pe toate dealurile, pana nu ne-am mai simtit picioarele si pana am ajuns in Botiza. Am vizitat toate borcuturile care erau de vizitat, am vazut manastirea pe care o vom vizita a doua zi si am pornit spre Poienile Izei. O zi am petrecut-o umbland. A fost un chin pentru mine si Ancu, dar cred ca am pierdut amandoi din greutate.

A patra zi am pornit spre Manastirea de la Botiza, unde eram hram. Adulti in costume populare, copii in costume populare, peste tot unde te uitai, doar oameni imbracati de sarbatoare. Maramuresul este unul din putinele locuri unde traditia s-a conservat si se pastreaza si in ziua de astazi: in zi de sarbatoare, oamenii isi scot hainele din dulap si le poarta cu mandrie. Dupa slujba si dupa o ploaie buna, am primit traditionalele sarmalute, la iesirea din manastire. Dupa amiaza am imbracat-o pe Ancu in costum popular, cu gandul ca le voi putea arata turistilor straini ca pot sa imbrace straiele populare maramuresene.

Dupa o masa copioasa am pornit inspre Dej. Cum altfel decat cu masina de ocazie? Am ajuns seara in oras, cu un regret ca nu am putut sa stam mai mult in acel colt de rai.

Asta a fost aventura mea si a lui Ancu prin tinutul maramuresean.

Totusi, vizitarea acestei regiuni ne-a apropiat mai mult de proiect si ne-a facut sa ne implicam mai mult. Bineinteles ca era mai usor sa cautam poze pe Google, sa le adaugam pe pagina, iar datele sa le luam de pe Wikipedia si sa credem pe cuvant pe cei care le-au scris, fara sa stim despre ce vorbesc. Daca ne-ar sta in putere, am vizita toata tara in acest fel si am fotografia-o pe toata.

Deocamdata ne limitam doar la o regiune. Textul pe care l-am strans, in limba romana, incercam sa-l traducem in engleza si franceza, in prima faza, pentru a putea promova pagina in tarile Uniunii Europene.

Avem nevoie de un logo serios, pentru ca dorim si noi sa fim seriosi. Vrem ca anul viitor sa ne prezentam la niste targuri internationale, unde sa ne promovam pachetele si sa promovam tara. Imaginea agentiei va insemna totul in contextul atragerii de turisti in interior. Un logo realizat de o echipa de profesionisti, va ramane intiparit in mintea potentialilor turisti.

Prin tot ce voi incerca sa fac, vreau sa demonstrez doua lucruri: avem o tara frumoasa, dar care nu este pusa in valoare si este neglijata din lipsa unei promovari serioase si ca Elena Udrea nu-si are rostul pentru ca e pe dinafara; daca te plimbi cu calul si te invarti de 2-3 ori, nu ajuti turismul cu nimic.

Ce-a fost mai greu a trecut: ne-am pus proiectul pe picioare, am scapat de toata birocractia care ne-ar fi dus la sapa de lemn si primele trasee turistice sunt gata. Mai ramane doar sa ne facem o identitate, prin care sa ramanem in mintea celor care ne viziteaza sau care se intereseaza de noi.

Am abandonat Dej.Ro. L-am abandonat dintr-un singur motiv: in ciuda rugamintilor adresate conducerii municipiului, nici o persoana nu a fost interesata sa-l promoveze. Inainte de  serbarile orasului am adresat cuiva o rugaminte, ca, in momentul in care se amintesc “Partenerii Media” sa aduca aminte si de Dej.Ro, dar vad ca nu a interesat pe nimeni.

In plus, serverul pe care este gazduita pagina este un dezastru. Cand s-au pus la punct bazele aceastuia am spus clar si concis “persoana pe care ati desemnat-o sa-l administreze nu se va ocupa nici macar un minut de el”.  Eu am primit un sut in fund sub pretextul “nu avem nevoie de tine, avem noi pe altcineva care sa se ocupe”. Au fost zile in care vroiam sa adaug articole, dar nu mergea, asa ca am lasat-o balta. In plus, degeaba sun sa vad ce probleme sunt cu serverul, pentru ca toate telefoanele sunt inchise.

Impreuna cu Ionut am mai pregatit articole, am umblat ca nebunii sa facem poze, astept doar un pic de interes din partea conducerii orasului pentru pagina. Daca nu intereseaza pe nimeni la nivel local, de ce m-ar interesa pe mine, la urma urmei? In cele 7 luni in care am lucrat la pagina, nimeni din primarie nu a pomenit nimic de ea.

In fine, nu am nici o pretentie din partea nimanui. E criza economica si mai marii locali sunt interesati cum sa atraga bani in oras, cum sa puna bazele unor noi proiecte europene care sa mareasca nivelul de trai al cetatenilor din Dej si sa puna orasul cat mai sus pe lista oraselor cu atractii turistice.